Marilena Tiugan

Alegere necondiţionată

cuvintele Tale nu erau de-a gata
le-am căutat abandonată în sine
în sunete le auzeam şi le vedeam
sunet cu sunet cum se năşteau
să le moderez existenţa în pereţii aortei
ca sângele să lunece şi să se adune
anevrism al luminii Tale
rupt în cuvintele
copleşitoare să-mi paralizeze fiinţa veche
cum apa clară a izvorului Ameles
lipseşte din vas în câmpia uitării
să ştie numai ochii urma ei rămasă în lut

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentă

pe verso
pune degetul înmuiat în curcubeu
nimeni nu va băga de seamă
îţi recunosc amprenta
ca pe o monedă nefalsificată
gust cuvintele invizibile
literă cu literă ştiu
pe o pagină albă
într-un surâs
se termină singurătatea

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp incurabil

cântul uitat din ţipătul prelung al unui pescăruş
împrumutat nopţii
e devorat de
umbre
neîmpovărate de nicio moarte
agăţate de picioarele memoriei
de atâtea ori
amintire
neadevărată (sau adevărată a fost?)
în faţa abisului
ecou
agonizând în cuib de cenuşă abia răcită
pe un ţărm
copleşit de lumină şi verdeaţă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoteoză

fir de fum
se înalţă
într-un sunet prelung
rugul pe ape
leagăn-cuib
al păsării măiastre
pat nupţial
într-o floare de lotus

ea ştie să moară
învelită în speranţă
pentru mii de ani şansă
să înfrunte timpul
cenuşă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape mâine

cu degete de aer despicam
speranţa
în fire fragede subţiri
din iarbă
cu ele împletite
o
strângeam
primăvăratic pentru mâinele apropiat
dincolo de un rubicon
un ghem
colorat
în necunoscutul
ce aşteaptă şi el să înflorească cireşii
în pătratul unei livezi visate
nedezminţind troienirea

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi fost de ajuns

ramuri de copaci în cădere
mâini singuratice se caută
degetele lor
mai visează câteva clipe piane clandestine în cuiburi

în palma tăietorului ar fi fost de ajuns
un fir din cenuşa rădăcinilor ori o frunză zdrenţuită de omizi
poate aşa dacă s-ar fi întâmplat
ar fi fost simţită înlemnirea dintre marginile unui sicriu

tăietorul scuipă în propriile palme
copiii cântă o brad frumos
cineva atinge cu tâmpla
tristeţea unei frunze lipite de ploi pe o piatră

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca de lut

Cu privirile spre sus îndreptate,
goale, lipsite de veselul cânt,
doar spaime în ele să poarte,
trupurile-umbre subţiate de vânt,
cu o tristeţe molipsitoare pe feţe,
oamenii-păsări-strigoi,
s-atingă limanuri mai îndrăzneţe,
noapte-zi, visează, cu ochii mai goi.
Sfâşiaţi de colţii din gardul de sârmă,
siliţi să se abată din drum,
trupuri obosite, rămase o urmă
din război, în război, sub cerul de fum,
mai aspiră să-şi făurească o lume,
Ideală, în care să se mute treptat,
de fapt este un orgoliu anume
să-şi construiasă edificiul visat.
Mărşăluind în forţă spre noul sălaş,
cu braţele goale şi părul vâlvoi,
într-o arcă de lut fără nici un vâslaş
trec oamenii-păsări-strigoi.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhimedică

străină de impactul efectelor
pasărea
îşi leagă aripile cu lanţ de o inimă omenească
într-o lecţie de zbor îi trage în afară corpul
din adâncuri de ape tulburi
pavate cu pulberi de pe coifuri şi feţe de învingători
rămâne amprenta
unei statui de zeu al bucuriei
mai căutând încă fericirea pământească
în acele clipe ce strâng
tot posibilul

neostenit să-l reînvie
în ultimă instanţă e luat la întrebări
actul final un amănunt ţâşnit
din simţire
sau din întrebare
sau din sminteală
sau din naivitate
în febrile clipe de căutări în murire

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, Ziua Internaţională a Dorului

aş scrie despre dor
cuvintele însă nu mi se potrivesc
simt numai cum el se naşte
din cele cinci simţuri
şi dintr-unul în plus când strâng la piept
o himeră ce-mi vorbeşte despre lumină şi speranţă
în aşteptarea fiecărei zile trecute prin mine
în ritmul sângelui meu legănând un vis
când inima nu mai vrea să ajungă departe
când privirii înfrunzite nu-i dă niciun răpuns
când buzele mai freamătă o dorinţă de lacrimi
şi un surâs în spaţiul de inimă frântă
mai naşte din suspin
ceva o nouă durere blândă
un singur sunet într-un flux
melancolic
între sfâşierile pierdute în preaplinul singurătăţii
în bucata de cer undeva

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, Ziua Internaţională a Dorului

aş scrie despre dor
cuvintele însă nu mi se potrivesc
simt numai cum el se naşte
din cele cinci simţuri
şi dintr-unul în plus când strâng la piept
o himeră ce vorbeşte despre lumină şi speranţă
în aşteptarea fiecărei zile trecute prin lăuntru
în ritmul sângelui legănând un vis
când inima nu mai vrea să ajungă departe
când privirii înfrunzite nu-i dă niciun răpuns
când buzele mai freamătă o dorinţă de lacrimi
şi un surâs în spaţiul de inimă frântă
mai naşte din suspin ceva
o nouă durere blândă un singur sunet
într-un flux
melancolic între sfâşierile
pierdute în preaplinul singurătăţii
în bucata de cer undeva

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!