Poezii de Marilena Tiugan, pagina 6
Creator
după ce se insinuează în minte
o muzică celestă se așază în gând
să învețe
cuvintele să valseze
până își corectează erorile
să nu lase loc la-ndoieli
și atunci ele devin adevăr viu
iar Tu îl transformi
pe om în creator
în schimbul unei himere în așteptare
și gândul cu care Tu îi umpli mintea
devine zâmbet pe buze înflorit
sau un țipăt slobozit din piept
sau o picătură de sânge curgând
din degetul arătător de care se leagă veșnicia
în timp ce tonul modelează fiecare cuvânt
în durata timpului senin
pe care Tu îl îndemni să-l trăiască
și nu-l găsește nicăieri
decât în paradisul blând al Cuvântului Tău
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creator
după ce se insinuează în minte
o muzică celestă se așază în gând
învață cuvintele să valseze
până își corectează erorile nu lasă loc la îndoieli
si ele devin adevăr viu
iar Tu îl transformi pe om în creator
în schimbul unei himere în așteptare
și gândul cu care Tu îi umpli mintea devine
zâmbet pe buze înflorit
sau un țipăt slobozit din piept
sau o picătură de sânge cursă
din degetul arătător cu care leagă veșnicia
de durata timpului senin
pe care Tu îl îndemni să-l trăiască
și nu-l găsește nicăieri
decât în paradisul Cuvântului Tău blând
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez
când ajungi acolo unde ai ajuns deja
înfășori lumina cu înlăuntrul
ca scribul ce recitește ultima oară manuscrisul
înainte să înmoaie pana în cerneală pentru punct
pentru a-l pecetlui cu ceară
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curaj, femeie
ți-au fost lăsați mii de ani să tresari
curaj
pe câmpul de luptă grădină ocupată de copii
curaj
soldat într-o așa armată mare
floare
prietenă albină
fluture îmbătat de culori și polenuri
nepoată a lui donald rățușcă galbenă ce te bălăcești în iaz
viță-de-vie ce urcă-n esențe albastre arome
tandrețea ți-e arma
înveliți în lumină
ochii tăi se roagă și cântă
curaj femeie cearcăn ce gemi sub uși
curaj femeie păpădie
curaj femeie de măslin
curaj femeie îndrăgostită de o chitară
curaj femeie cu aripi de vultur
provoacă-ți inima
ascultă pașii Lui
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele pornesc toate deodată
când cuvintele sunt puține
îmbracă haina păpădiei
ascunse sub alte cuvinte se multiplică
în tăcerea melcilor de grădină
neștiute făpturi
pierdute sub frunze căzute din toamnă
pornite la un drum bătut cu argint
în atingeri-explorări
oprite într-o mare de noapte
când pământul își ridică ochii verzi
în lumini
invadând trupuri-pești în treceri grăbite
cuvintele
pornesc toate deodată
în zborul lor
descurcat dintre umbreluțe străvezii
din mijlocul pupilelor mari
nu-l poate nimeni opri începe în martie
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă mi-aș uita surâsul
când nu prea sunt în apele mele
și versul nu vrea să stea în banca lui
fluier
de fapt fluier tot timpul
într-un anume fel
poate-i și acesta un stil
(retorizez)
de ce să nu fie folosit cum aș vrea timpul tot ce mi-a fost dat
adică și fluieratul e tot un fel de vers și nu unul ermetic
ci unul muzical curgător
să-l înțeleagă și un copil ce nu știe încă să vorbească
cui nu i-ar plăcea să-și audă visurile cântate
nu că nu mi-aș dori să scot triluri de privighetoare
sau să mă înalț ca o ciocârlie și cuvintele
să se prefacă fără să știe că se prefac
în sunete
ar fi doar o încercare
foarte importantă
dacă mi-aș uita surâsul
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu acesta-i adevărul
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit adevărul ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
poți alerga atunci
de la frunte la tâmple și prin coșul pieptului
fără lanțuri printre zăbrele largi
liber ca pasărea cerului
în ziua ne-mâniei bolborosind
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja i-am spus ridică-te și umblă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De acolo până acasă
la margini de lume nemaiauzite sunete
pe o limbă de trol te-ar putea atrage în genune
felicită-te că ai atâta timp la îndemână
să răstălmăcești pe cele
încântătoare auzite pe drum
stânca aceea pe care te odihnești o clipă
rămâne pe loc
e adevărat până ea să rămână
multe s-au rostogolit în hăul adânc
nu trebuie să regreți că ai întârziat
până la urmă orice drum se înfundă
așa că poți ocoli puțin
adu-ți aminte că ți-e sete
îmbarcă-te iute în autobuzul de seară
ce te va duce la izvorul în grabă părăsit
și te vei socoti norocos
nu băusei din el îndeajuns să sece
iar de acolo
nu mai e decât o aruncătură de băț
până acasă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De atâtea ori
am visat permanența
în atâtea zvârcoliri ratate
de atâtea ori în așteptare
răbdătoare aștept acest
protest al instinctului când
aș vrea să nu mai visez
să pot umple un vid cu grația
respirației doar cât am nevoie
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor de toamnă în vas de lut
aștept să aud un oftat sau un țipăt
de pasăre rătăcită între frunze moarte
sunetele nu mi-ar lăsa loc la-ndoieli
nu m-aș mulțumi să mă inspire
le-aș da în forma cea mai plină de viață
o clipă de fericire omenească
cât or datora ochii mei pentru
cât surprind în această miniatură
pădure confidențială clătinată de lumină
pe lângă ceea ce văd în afara ferestrei
broderii ale unor inimi
rămase din primăvară în anotimpul
ce recunoaște doar clipa vibrând umed
deasupră-le subjugată de viața fără nume
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marilena Tiugan, adresa este:
