Marin Moscu

Dor de dor

Dorul dor mi-e departe,
Inimile sunt zdrobite
De blestemul ce le arde
De cându-s îndrăgostite.

Strângem pumnii a-ncleştare,
Timpul sfărâmăm în clipe,
Pe-amândoi zilnic ne doare
Visul că n-avem aripe.

Am zbura în ceruri line
Peste-nchipuiri şi poate
Zările ar fi senine
Întru revărsări de noapte.

Ne-am pudra cu ochi de stele
Şi am risipi săruturi,
Am topi semnele grele
Şi am umple mii de ciuturi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa ariciului

Un arici găsi un brici
Într-o tufă de urzici,
Vrând şi el să se-ngrijească
Gândi să se bărbierească.

Cum n-avea oglinzi pe plac
Merse iute la un lac,
Se privi, făcuse spumă,
Dar atunci veni o turmă
De mistreţi tulburând apa
Şi aşa-i stricară treaba.

Luna-n cer i-a făcut semn:
Să se radă nu e demn,
Ne-am de-arici, vestite neamuri
Stau cuminţi şi nu-şi fac planuri
Să-şi dea barba pe-o dorinţă,
Că-i iubit de-o veveriţă!

fabulă de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa de-a fi fericiţi o clipă

Răutatea, ranchiuna şi minciuna
Sunt Sahara noastră din străbuni,
Fericirea-i firul de nisip dosit
În ochii şarpelui ascuns în mărăcini.

Nepreţuit în rame-i orizontul,
Paşii noştri îngenunchind vertebre
Caută liniştea promisă de divin,
Dar ne duc în umbrele tenebre.

De pretutindeni adunăm speranţă
În sudoarea frunţii de griji încreţită,
La poarta universului stă moartea,
Cu măru-i otrăvit ne bagă în ispită.

Pătrundem iarăşi în imensa Sahară,
Cu ciurul sufletului şi-al lacrimii sortăm
Dorinţa de-a fi fericiţi o clipă
Şi de-o găsim, pe loc, de ea uităm!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de mamă

Blând surâs cu plete albe,
Cu riduri nenumărate,
Tu mi-ai dăruit viaţă,
Mi-ai pus inima în carte.

Stâlpii casei mă aşteaptă
Să revin mereu la tine,
Ca să văd la bătrâneţe
Cum o duci, de-ţi este bine.

Te aud oftând din poartă,
Dorurile te apasă,
Singură eşti în ogradă,
Singură te-aşezi la masă.

Zarea, cerul te-nconjoară,
Soarele îţi bate-n geam
Şi te bucuri când la uşă
Mai apare câte-un neam.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri stinse

Te strâng în somn,
Te-mbrăţişez în vis,
Iubirea ce ţi-o port
E zbor de necuprins.

Zâmbeşti imaginar
La semn închipuit
Şi printre flori ascunse
De dor sunt năpădit.

Cât ţine starea asta?
Doar tu poţi să decizi
Cu un sărut albastru
Pe loc să mă ucizi.

Pe loc purta-voi stele
Pe aripa iubirii
Intrând în zborul veşnic
Din cerul nemuririi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două porţii...

Mi-am luat două porţii
Din surâsul tău dăruit,
Buchet din lacrima vieţii
În palma iubirii-nflorind.

Mi-am luat două porţii
Din apa sfinţită, aprinsă,
În candela nuferilor albi
De inima noastră cuprinsă.

Mi-am luat două porţii
Şi-aş fi luat puzderie din timp,
De nu mă pierdea singurătatea
În sânii arşi de stele şi nisip.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele stau într-o suflare

Mă-nconjor cu păcatul femeii
Care-a mugurit din coasta mea
Cu degetele prelungite spre fructul
În care s-ascunse o stea.

Şarpele năvalnic i-a intrat în sân
În partea de iubire care sângerează,
Tremură Raiul la apelul sfânt,
Îngerii sub aripi încă mai visează.

Mă-nconjor cu floarea buzelor de foc,
Simt topografia ascunsă-n întâmplare,
Surâsul înfloreşte în oasele de şarpe
Ce fulgeră prin cer pe vise călătoare.

Nu cred că păcatul se termină lin,
Coasta mea e dragostea-n splendoare,
Eu sunt proiectul, ea-i opera perfectă,
Două stele sfinte stau într-o suflare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea izvor...

Iubirea noastră, neam de neam,
A fost ca florile pe ram,
Unse de Domnul cu lumină
În dilatarea de retină.

S-au răsucit, s-au mângâiat,
Pe stelele ţesute-n pat
Şi au crescut la rândul lor
Alţi muguri pentru nou fior.

S-au împlinit şi au rodit
Polen din versul neşoptit,
Din versul crud intrat sub zare
Cu rodii, cu seminţe rare.

Acum în iarna terminală,
Un fulg din magie carnală
Întoarce dragostea izvor
La Dragobete, în pridvor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea, iubirea mea

Am privit, o privesc îndelung,
O iau cu tremurânde mâini,
Cu inima profund o strâng
După ani şi ani, şi săptămâni.

Îmi mişcă sufletu-n surdină,
Mi-ntinde clipa între reci pereţi,
În jurul meu e-o dâră de lumină.
Sunt îndrăgostit cât trei băieţi.

E suavă, atâta de frumoasă,
N-aş dărui-o nimănui vreodată,
Aşa că am s-o-nchid în casă,
În biblioteca veche, demodată.

Ea e dragostea, iubirea mea,
De când mă ştiu cu dânsa-nsăilez
Visurile ce-apun în prag de stea,
În raftu-n care şi eu luminez!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulci boabe litere

Se apropie-nceputul scufundării,
Alunec pe versantul neputinţei
Unde nomazii stau la pândă
Să sfâşie din sângele dorinţei.

E vremea-nceperii minunii
De-a preveni morţi intuite
Unde adâncurile zdrobesc
Stăpânitorii de morminte.

Puterea rugăciunii zilnic
Aşteaptă temătoare fumul
De trecerea neliniştită
De-a nimici în magmă drumul.

Se apropie-nceputul care
Purifica-va împletitura
De-a măcina în biblioteci
Dulci boabe litere, cultura!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!