Marin Moscu

Umărul nevăzut

Tata şi-a luat rezervă o gură de aer,
În ea şi-a ascuns probabil sufletul,
Din norul lăptos de ceaţă
Lăcrimează la rădăcinile florilor.
Eu le culeg, le leg cu pânza timpului
Şi i le pun la candelă.
Forma lui închipuită le primeşte.
Zâmbind adoarme
Pe umărul nevăzut al pământului
Pe care-l sprijină.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cadou ţi se cuvine

Tu eşti visul vis de viaţă, tu eşti roua fericirii,
Tu eşti focul, Poezie, rugul aprig de iubire.

Tu eşti cerul plin de stele, eşti şi marea frământată
În fermentul care-aduce zbor de inimă curată.

Iată darul meu simbolic, inima ruptă din soare,
Dragostea şi-mbrăţişarea ce rămân nemuritoare!

Un sărut pus ca pecete în destinul nostru-i scris
De-a înfăptui în bine şi speranţă dar şi vis.

Un cadou ţi se cuvine, ca poet mă dăruiesc,
Semn înalt de preţuire, semnul sfânt că te iubesc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nebun de preamărire

Într-o insulă stelară
Valul loveşte-n neştire,
Un nebun de preamărire
Spre singurătate zboară.

Pe-o aripă înfrunzită
De poveşti şi vorbe dulci
Îngerii copii sparg nuci
Inimii de dor spuzită.

Vin hoitari din altă lume
Să frământe poezia,
Zboru-nalt mi-e mândria
De-a mă-nroura din spume.

Coji de vorbe, miez de vise,
Sufletu-mi iese din mare,
Pegasul nechează-n zare
Peste spuzele aprinse.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde zbori cu sufletul eşti tot...

Unde zbori cu sufletul eşti tot:
Pământ şi cer, şi apă dar şi foc,
Eşti om înălţător şi roditor
Încercat de marele noroc.

Dau târcoale sufletului pur,
Zbor sub curcubeie disipate,
În iubiri mă scutur peste umbre,
În parfumul femeii încercate.

Tu priveşte zborul, lasă umbra,
Simte-mă din fapte şi cuvânt,
Păcat de viaţa care ni-e dată
S-o neglijăm cu totul pe pământ.

Zborul tău în alte sensuri
Nu va prinde visul aripii de top,
Viaţa va rămâne fără sens
Sub cerul crud şi veşted, şi miop!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universu-i totul sau nimic

Universul tremură în ochii mei,
El este totul sau nu este nimic,
Presară în juru-i misive, scântei,
Legănate-n val de borangic.

Universul este nimicul din tot,
Visează femeia cu ochii albaştri
Ce pune în faţă bucata de tort
Provenită din versuri şi aştri.

Universul este timp, amintire,
Pe capacul prăfuit al unui dric
Transformând moartea-n iubire,
Sigur e totul sau totu-i nimic!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul de ceară

Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.

Sub streaşina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.

Eu sunt arcuşul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară

În interiorul căreia

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul Pitic

Universul Pitic se roteşte-n celulele noastre,
Sângele-i oceanul în care se scaldă,
Gândurile sunt stele de suflet albastre
Ieşite din neuronii în formă de glastră.

Când fluturii bat din aripi în mişcare vioaie,
Universul se trezeşte în pragul iubirii,
Aleargă-n spaţiul infinit, electrizant îndoaie
Norul lui Oort şi-l toarnă în cupele-nnoirii.

Fericirea mi s-aşază la piept şi s-aprinde
Când tu-ţi speli sufletul în sângele meu,
Fulgerul gândului zâmbind mă surprinde,
Te ridic în braţe, te duc spre Dumnezeu.

Universul Pitic intră-n implozii fascinante,
Se aşază în lumânare sub crucea veghetoare,
Visul seducerii, patul nupţial îl asaltă, îl împarte,
Lăsând fluturii liberi, peste noi să zboare.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urnire

Apocaliptic viţa de vie îmi intră în casă,
Se-ntinde în suflet, s-aşează la masă,
ÎMI BEA SÂNGELE ŞI-I BEAU LICOAREA –
Străbunul din oale îmi soarbe răbdarea.

Tu, înger, cu aripi de piatră şi lut,
Magistru-n lumina din ochiul pierdut,
Mai spune-mi de clipa adâncă, brăzdată,
Cu plete de vie, cu sânge de fată.

Alunec în mine prin calul troian,
Albirea cu brumă devine noian
Şi-n ruga adâncă, în clipele noi,
Sunt lacrima viei depusă-n butoi.

Timpul mă fură, fărâme de vis -
Privesc orizontul de semne cuprins,
Mirificul zbor prin clipe trăiesc,
Pun statorniciei aripi s-o urnesc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Val nou

Moartea colorează fericiri sufocate,
Prin deşert curge vântul liniştirii,
Silueta aluziei trece încântată
Pe trista icoană a firii.

Ziua loveşte ieşirea în cântec,
Picură raze de rouă pe geam,
Viaţa ciuruită de scrisori nescrise
Îşi pune scări de-albastru macadam.

Esenţa adâncului se vede înaltă,
Zgâlţâie sângele uscarea de sine,
În vacanţa prelungă trec stelele semn
Că şi-n nălţimea lor memoria revine.

Rătăceşte câmpia pasul
Întins în sunet de repetat ecou,
Silueta aluziei trece încântată
De victoria tristă a valului nou.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valea Morţii

În Valea Morţii pietrele au suflet,
Merg rectiliniu sau se tăvălesc
În vana lacului secat
De stelele cu iz lumesc.

Nu poartă vre-un veşmânt de ceară
Să toarne-n forme lungi cuvinte,
Nu caută-n învălmăşeală
Nici arhitecţii de morminte.

Totul e paşnic şi mă miră
Că-n Valea Viilor mereu,
De-atâta ură şi durere.
Ne tăvălim spre Dumnezeu.

Suntem noi oare pietre sfinte
Călcate de sfinţi în picioare,
Sau suntem pietrele de moară
Născute în vieţi trecătoare?

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!