Poezii de Marin Moscu, pagina 77
Vise plecate cu muntele la mare
Am pus inima nopții în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor mele aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că ești la mare.
Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.
Umbrele noastre sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiți de aburii iubirii,
Uităm să pășim în alt anotimp.
Rămânem conectați
Prin două raze stelare
Din visele plecate
Cu muntele la mare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vise strânse cu fărașul
Noaptea strângi vise cu fărașul,
Dimineața le preia din ușă poștașul,
Le pune frumos în cârca unui hoț
Care zilnic lasă cerul fără roți.
Căruța lui arde. Visu-i urât.
Realitatea strânge amarnic de gât.
În câteva zvâcniri, rămâne să-nvie
Pata luminoasă de scuză-n poezie!
Ce gândesc urmașii, copiii mărunți,
Cu grijă, frumos, în vise crescuți?
Vina trăiește mereu, în clipe abrupte,
În praful rotit în pâini prefăcute!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise... dulci
Intr-o floare de te culci
Îți doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aș înveli cu petale
Dulci ca frăguțele tale
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.
Culcă-te sub clar de lună,
Ține visele în mână
Și prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care știe-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul crește odată cu noi
Vântul sapă prin nea ca o javră,
Dâră de sânge scursă-n pământ,
Miroase a fum peste iarnă,
Gerul se ascunde-n cuvânt.
Tremur în speranța de veghe,
Sufletul se face cruce în deal,
Aleargă spre tine în noapte
Un fluture cu trupul de cal.
Tu râzi într-o floare din geam,
Luna atârnă în coșul de fum,
O mână se-ntinde s-o fure,
Visul meu o sparge în drum.
Bucăți, cum e trenul, se-ntind
Pe calea așteptării finale,
Intru în casă și tu îmi arăți
Rotundul din lună în poale.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul de vis distrugător
Cuvintele nu-și mai găseau locul,
Soarele îngheță în sufletul lor,
Înțelegerea își împărți norocul,
El înțelese sincer că e călător.
Ieși pe ușă dar lăsă în prag
Paltonul și căciula îmblănită,
Drumu-l așteptă, troianul larg
Îi primea în viscol inima rănită.
Omul de zăpadă se-mbrăcă ușor,
Își trase și căciula pe urechi,
În casă gândul o mișca de zor,
Parcă venea din lumile străvechi.
Ieși în prag și luă mogâldeața,
O puse lângă soba încălzită,
Apoi dormind o prinse dimineața,
Gestul ei crezu că e ispită,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul frumos în toamna ce apare
Te-am văzut când tu nu mă vedeai
În dialogul clipelor senine,
Mă ascundeam de tine în suspine
Când veselie lumii împărțeai.
Îmi răspundeai ca pasărea în zbor
Cu infinitul strâns sub o aripă,
Te vedeam supusă într-o clipă
Săgeții argintii a Zeului Amor.
Nu credeam să împărțim voios
Fructul iubirii dulci, înălțătoare,
În cuibul vieții aspru, luminos.
Acum ești marea mea încununare,
Ești inima, ești visul meu frumos,
În toamna lumii ce apare-n zare!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul îmi deschide pleoapele în zori
Aripi se învârt printre frunzele moarte,
Rotunjite maiestos în inimi încercate.
Zborul meu trece cu vântul în zare
Punând peste răni la aripi culoare.
Visul îmi deschide pleoapele în zori,
Din sânul tău sug lapte îngeri și cocori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul stejarului
Visa stejarul s-ajungă, hăt, departe
Printre brazi și fagi nemuritori,
Creștetu-i dorea s-ajungă-n Marte
Iar în coroana lui să crească sori.
Ștergea din orizont praf de cărbune,
Semn de viața umbra-i întindea,
Știa s-aleagă clipele ce-s bune,
În calea iernii punea o perdea.
În el se cocoțau întinerite clipe,
Anotimpuri verzi sau arămii,
Mierlele-și prindeau în el aripi,
Apoi zburau spre-ntinsele câmpii.
Aduna în trunchiu-i cercurile-n cerc
Desăvârșindu-și sângele din frunze,
Mai venea la el câte-un berbec
Ca să-i răpună hematii ascunse.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziune
Nimeni nu repetă
Chemarea freamătului
Fără roade.
Eu te-am chemat
La împlinirea roadelor
Și tu mi-ai turnat
O viziune bahică
Pe torsul din care
Roadele viei
Au freamăt
Repetat.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea tăcerii
Pașii amintirii murmură a șarpe
Formă-ncolăcită în clopotul din deal,
Nisipul se face cenușă-n clepsidre
Și fuge cu vocea furtunii din val.
Pâinea de iarbă satură corbii
În sângele-mproșcat la vedere,
Celebrăm cuvinte în torțe tocite,
Vocea se-ngroașă, devine tăcere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marin Moscu, adresa este:
