Marius Alexandru

Tristete

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Oameni reci, inchisi in case,
Stau plangand acest greu an,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sub gigantii de otel,
Cate-un trecator stingher,
Insotit de-un biet catel,
Dardaie cuprins de ger,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Feţe-ntunecoase, oameni
parca scosi dintr-un roman,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sunt lipsiti de-mbratisari,
Si de-o strangere de mana,
Nu se mai aud cantari,
Iar tristetea e stapana,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (6 februarie 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima Chemare

Pe cararea batatorita, praful tacerii se asterne-ncet, usor
Mai ieri era atata forfota si zgomot, zambete si veselie,
Azi, inghitit de-acest pustiu de lacrimi sunt cuprins de dor,
Si adapat de vise in nopti tarzii ma dezvelesc in poezie.

Oglizi crapate reflecta triste spuma din oceanul obosit,
Timpane sparte aud cum curge timpul in fiecare val ce moare,
Secunde ruginite, grabite alearga pe cadran spre infinit,
Culorile au adormit, pierdute parca-n fiecare floare.

S-a ofilit lumina. Razele noptii se topesc in intuneric,
Sperantele s-au deghizat in nuferi, pe lacurile-ndepartate,
Se risipeste ‘ncet acest taram ce nu de mult era feeric,
Din floarea vietii cad pe rand petalele de timp, uitate.

Mor putin cate putin, la orice pas, inaintand usor spre Viata,
Si dezbracat de umbra-mi, liber, in curand zbura-voi catre soare,
Spre rasarit, deschid ferestrele mai larg in fiecare dimineata,
Si plin de pace, fericit, ascult atent, Ultima Lui Chemare.

poezie de Marius Alexandru (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Nou Rasarit

Ca firul de abur suntem pe pamant,
Un strop in oceane, o frunza in vant,
O umbra timida ce iute se trece,
Pe-a vietii poteca spre lespedea rece.

Un fulg ratacit in padurea argintie,
Un bob de nisip in imensa pustie,
O lacrima, o soapta, un zambet si-apoi...
Ne-ntoarcem in glie saraci, tristi si goi.

Dar ce va ramane cand noi vom pleca?
Si trecerea noastra ma-ntreb va conta?
Lasa-vom in urma o dara-n Lumina,
O jertf-a Iubirii, mireasma Divina?

Lasa-vom cu grija urmasilor in dar,
Tamaia ‘nchinarii arzand pe altar?
Lasa-vom credinta in inima lor?
Frumusetea iertarii si-al cerului dor?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Aho, aho, copii si frati,
Stati in case, nu plecati
nicaieri de-acest Craciun,
Ascultati ce ei va spun;
Intalniri doar virtuale,
In conditiile actuale,
Fara colindat pe drum,
Daca vreti, puteti pe "zoom"
Si de-i musai sa iesiti,
Sa fiti sigur... despartiti,
Zece metri intre voi,
Ca dusmanii la razboi,
Nici poveste de vreun "hug"
Chiar de omu va e drag,
Iar de-i cineva special,
Distantati-va social,
Daca vine Mos Craciun,
Sa-l trimiteti in surghiun,
Ca el sigur... a umblat,
Si precis e infectat,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (18 decembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare Mariei

Sa ai zambete-n privire,
Si dulceata-n al tau glas,
Raspandeste-n jur iubire,
Pe carare pas cu pas.
Fii o floare, fii parfum,
Raza blanda dimineata,
Celor ce-s pierduti pe drum,
Lumineaza-le viata.
Soapta fii si mangaiere,
Pentru cei indurerati,
Fii balsam pentru durere,
Zambet pentru intristati.
Lasa-ti sufletul sa planga,
Cu cel care-i in necaz,
Inima sa ti se franga,
Sterge lacrimi de pe-obraz.
Canta, cu cei care canta,
Viata-ti fie armonie,
Fii o melodie sfanta,
Plina fii de bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (8 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

Alerg prin lume, alergi si tu
Viata se trece... nici un atu
Imbatranesc, imbatranim
Pe rand ne nastem, pe rand murim

Am fost copilul fara vre-o grija
Azi in genunchi eu am o tija
Ai fost fetita cu par balai
Azi nea curata in par tu ai

Fugeam prin iarba, cat ne jucam...
Azi cu "reuma"... abia umblam
Zburam ca vantul pe biciclete
Azi pe la doctori dupa tablete

Mancam de toate, n-aveam bariere
Azi zilnic facem "crize de fiere"
Ieri orice munte am fi urcat
Azi vrem s-ajungem pana la pat

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (17 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Toamna

De la deal înspre câmpie
Zboară zvonul, susotind,
Vântul spune c-o să vie
"Ea", în vizită curând.

Vorbesc pomii, de-i asculti,
Între ei, parcă cu jale.
Cic-a fost văzută-n munti,
Coborând încet spre vale

Într-o rochie de "rugină",
Încăltată în "noroi",
Cu alura-i de regină,
În caleasca ei de "ploi".

Soarele îi face loc,
Norii, crainicii fideli,
Adunati parcă ad-hoc
O anuntă-n chicoteli.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea si strugurii

O vulpe chocheta hoinarind se pomeni,
Lihnita de foame, drept in fata unei vii.
Chiorchinii plini de boabe rosi, coapte si zamoase,
Distinsa vulpe-n mintea ei deja ii savurase.

Dar din pacate laba-i nefiind prea lunga,
Oricat s-a straduit la struguri nu putu s-ajunga,
Caci pe butuc chiorchinii erau mult prea sus, se pare,
Deci ea s-alese doar cu.... pofta de mancare.

- De cand ma stiu n-am mai vazut (vorbi ea tantosa si resemnata)
struguri atat de rai si... n-as vrea nici sa-i gust... pe bune... niciodata!
Nu voi face eu nicicand o asa mare greseala,
Sa-mi strepezesc eu dintii cu asemenea acreala!

fabulă de Marius Alexandru, după Jean de la Fontaine (15 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău

Am sapat adanc la radacina unui copac tanar,
si ti-am ascuns acolo zambetul,
Am vrut sa-l pastrez doar pentru mine,
departe de lumea trista si rea,
Dar l-am regasit peste ani si ani,
in mii de frunze aurii,
ce-mi zambeau discret prin razele de soare.
Am inteles atunci ca lumea e mai frumoasa
datorita zambetului tau.
O frunza mi-a atins buzele si doua zambete
s-au contopit pe veci cu padurea.

poezie de Marius Alexandru (22 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de Primăvară

Mi-am udat inima cu lacrimi de bucurie
şi a înflorit mai frumos ca niciodată,
Culoarea ei regală, purpurie
îmi aminteşte de jertfă, de sânge, de Cer şi de Tată.
Mi-am adăpat sufletul din izvorul de amintiri
şi de binecuvantari, zilnic reînnoite,
A dat muguri de speranţa şi de doruri,
A crescut aripi albe, cu pietrele credinţei împodobite,
şi zboară sus, mai sus ca oricând
printre stelele promisiunilor împlinite,
spre glasul-ecou; Eu vin în curând,
contopindu-se-n Lumina Primăverii nesfârşite.

poezie de Marius Alexandru (16 aprilie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!