Marius Coge

Sonet de iarnă

E iarnă, iubito, sub cetini de brad,
E viscol afară şi-i tropot de cai,
De fulgi rotocoale tot cad şi iar cad,
Eu stau şi aştept doar o veste să-mi dai.

Aştept să fugim împreună din iad
Şi-aş vrea să ne pierdem pe-o gură de rai,
'Mi-e dor să mai mângâi o coapsă de jad
Şi-o tâmplă umbrită de părul bălai!

Mai ştii că-ntr-o vară, iubito, te-am dus
Departe de-ai tăi, de oraşul încins,
Şi-n fânul de munte de-acolo de sus
O noapte întreagă cu stele ne-a nins?!!

E iarnă, iubito, şi am doar un vis
Să-mi fii din nou Evă-n acel paradis

sonet de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de primăvară

S-a revărsat din muguri primăvara
Ca un şuvoi de sprintenă lumină
Şi de pe umeri jos am dat povara
Tristeţilor cu iz de naftalină;

Dansează-n ritm vioi de pianină
Zambila, ghiocelul, tămâioara,
Ne toarnă ceru-n vene-adrenalină
Iar vântul cald îşi mângâie vioara.

Deasupra sălciilor despletite
Un cuc zănatic numele-şi îngână,
Cu inimi de iubire mistuite
Un el şi-o ea se plimbă mână-n mână.

Şi parcă-n sunetul suav de liră
Din cer chiar Domnul opera-şi admiră.

sonet de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangou stelar

Îmi eşti, iubito, minunată liră
Cu gâtul fin şi umeri lucitori,
Privirea ta poeme îmi inspiră
Iar când te-ating în suflet simt fiori.

Îmi eşti, iubito, fascinantă harfă,
Cum te ating cum scoţi un sunet nou,
Doi sâni semeţi zâmbesc de sub eşarfă
Stârnind în mine un adânc ecou:

E trupul tău o caldă adiere
Purtând parfumul unui anotimp,
Te-ating, iubito şi îmi dai putere
Să tranzităm prin spaţiu şi prin timp.

Porni-vom spre Eden în astă seară
Pe-o scară spiralată în urcuş,
E trupul tău uşor ca o vioară,
Al meu e încordat ca un arcuş.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei iubiri de altă dată (Rondel)

Cândva, noi am trăit periculos,
Făcând exces de-adrenalină,
Tu mă făceai un taur furios
Străpuns cu-o spadă de lumină.

Eram ca un Ferrari maiestuos
Ce se cambrează-n serpentină,
Cândva, noi am trăit periculos
Făcând exces de-adrenalină;

Azi, te salut pe stradă serios
Şi, crede-mă, n-am nicio vină
Când mă străbate-un gând insidios
Legat de rochia ta cea fină -

De mult n-am mai trăit periculos...!

rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!