Poezii de Marius Robu, pagina 22
Țară, mama nimănui
Fiecare om are țara lui
Și, cu toate că sunt mai multe țări
Decât oameni, una e a nimănui,
Ca o mamă dată unei lungi uitări.
Patria în care m-am născut să scriu,
Să iubesc, să sufăr, să muncesc visând
La ziua în care nu o să mai fiu
Rob decât la nume, nicidecum la gând,
La gândul că țara mea e și a mea,
Nu doar pe hârtie, dacă s-ar putea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul stejarului (Oanei)
Se topesc zăpezile mirosind a primăvară
Mi se face dor de tine ca pădurilor de cer
Când înmuguresc și crud sufletul și-l dau afară
De sub coaja plictisită de-ntuneric și de ger
Ce-i pădurea? O-ncercare de suire fără scară
Dorul ce-l poartă pământul de-a se ridica la stele
Ce sunt eu? Stejarul care la-nceput fu ghindă rară
Dar de dragul unei fete ce venea după surcele
Se făcu lăstar de tufă, răsărind să-i facă semn
Și crescând să-i facă umbră și murind să-i facă foc;
La povestea cu iubirea dintre inimă și lemn
Vă poftim să luați aminte pomi și oameni la un loc:
La-nceputul vremii noastre, jos la poala codrului
În căsuța peste care dai de-apuci poteca-n sus
A venit pe lume Oana fata pădurarului
Dulce-n glas, la suflet bună și frumoasă de nespus...
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 15 comentarii până acum.Pace!
Un singur suflet poate duce
Toată iubirea necesară
Pe veci la scară planetară
Precum Iisus a dus o cruce.
Pe care vor s-o răstignească
Războinicii de pe Pământ
E necesar doar un Cuvânt
Suficient să-i biruiască.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biserică de drag
Un copil șade singur la poartă,
Lângă el, un ulcior înflorat;
Vă salut, jucărie cu toartă
Și copil ce te crezi împărat!
Și mă-nchin, cum o fac prin altare
Episcopii, căzând la Sfânta Masă,
Cu toate că satul bisercă n-are,
În satul acesta Iisus n-are casă!
Dar are ce n-a mai avut vreodată:
Un ulcior căpătat de pomană,
Împărțit de-o femeie sărmană
Copilului... care l-a scos la poartă!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (22 iulie 2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrenul purtării
Mi-ai scăpat în suflet ca un ac
Într-un car de fân, și tot ce pot
Să mai sper de-acum ori să mai fac
Este să te port, nu să te scot.
poezie de Marius Robu (29 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darnic, dar zadarnic (pentru Maria)
Aștept să-nceapă-n viața mea
Ceva ce n-a mai început,
Și nicio clipă n-aș mai vrea
Să se repete din trecut.
Mă tem de viitorul meu,
La fel de mult ca de prezent;
M-am săturat să-l văd mereu
Altfel, dar numai aparent.
Mă rog să-nceapă-n viața mea
O altă inimă să bată
Și-n locul meu s-aștepte ea,
Crezând în clipa mult visată...
Căci unei jumătăți de om,
Oricât ar fi de gură-cască,
Nu-i pică din același pom
Altfel de rod, fără să-l nască.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe mal
Lacurile cele mai cuminți
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieșitele din minți
Își doresc, noian din cer să cadă...
Apa mea e cel mai liniștit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, ațipiți
De frumos, de tihnă, de răgaz...
Vântul bălții mele vreau să fiu
Și să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că știu
Cât este de mare, de ocean,
De potop, iar eu ce Noe sunt
Și ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe fața ei... nici semn de val.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moment infirm
Ne furișăm într-un ungher
Pentru-n sărut de-o clipă lungă,
Pe veșnicie să-ți ajungă
După ce plec, după ce pier.
Ne furișăm precum un fulg
Topindu-se la noi pe piele,
Din brațe când o să te smulg
O clipă să rămâi cu ele.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (27 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigarea catalogului similar
Deși m-am lepădat de tine,
Te mai primesc, visându-ne,
Fără să știu de unde vine
Prezența-ți, vindecându-ne.
Pe mine în realitate,
Pe tine doar în visul meu;
Căci mă tratezi cum nu se poate
Mai similar cu Dumnezeu.
Adică mi-ești, cumva, ca El:
Un vis lipsit de consistență,
Pe care-l fac prezent la fel
Ca și pe tine: în absență.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (9 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decât un vis
Sunt singură ca vântul care bate
Ca frunza care nu-și găsește ram,
Că sunt numai puțin din cum eram
N-o știe nici o piatră din cetate.
Că m-ar izbi de nu m-ar crede stâncă
Și m-ar strivi ca pe un ou de cuc
La nici o întâlnire nu mă duc
Temându-mă că nu venit-ai încă.
Sunt pasăre, dar îmi lipsește zborul
Și piatră sunt, dar n-am nici o tărie
M-am pitulat în suflet. Nu mă știe
Decât un vis ce mi-a furat amorul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marius Robu, adresa este:
