Marius Robu

Această vară... pe înţelesul tuturor

Într-o zi de tomnă, friguroasă,
Dintr-o lună iulie, "ntrun sat,
Zgribulit, intrai la soacră-n casă,
Ce nici drumul focului n-a dat...

Ea crede că deja e primăvară,
Iar eu, privind-o cum e îmbrăcată,
Mă-ntreb, ştiind că merii-s copţi afară:
- Unde-s zăpezile de altădată?...

Această întrebare nu-i mai grea,
Nici mai uşoară decât soacra mea!...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act

Cât n-ai fost întreagă peste-al tău popor,
Ţara mea străbună, zestre-ai adunat:
O mare de lacrimi, nişte munţi de dor,
Testament în limba noastră consemnat!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, fecior!

Toamna mă-ndeamnă să zbor,
Braţele, aripi de dor,
Frunzele, moale covor,
Pernă... de cad, să nu mor,

Bube să n-am la picior,
Mândră să-mi caut uşor,
Noră s-aduc, în pridvor,
Mamei. Adio, fecior!

poezie de Marius Robu (14 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunarea de luni

Început de săptămână,
Cam pe dos, cam într-o rână...
Stau să mor, parcă mă dor
Mâinile de la picior,
Picioarele de la mână
Şi tăcerea ce mă-ngână...

Ca izvorul din fântână,
Setea mută din ţărână...
Stau să zac, de vlagă stors
Ca un tors ciorap întors
De o mână, să rămână
Pe faţă... o săptămână.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ageuzie

Plouă mărunt,
Ceru-i cărunt,
Sufletul meu,
Negru şi greu,
Să fie nins,
Aşteaptă-nvins...
O uşurare:
Prima ninsoare.

- Mai ai puţin,
Suflet sein
Să redevii,
Mai sunt prin vii
Struguri de must,
Al căror gust
E absolut
Gustu-ţi pierdut.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alai cernit

Eu am rămas la coada vieţii
Ca un ţăran la coada vacii,
Pierzându-mi anii tinereţii
Lângă părinţii mei, săracii.

Apoi m-am însurat cu tine,
Să nu fiu tată prea bătrân,
Însă nu m-am putut abţine
La coada vieţii să rămân.

Când o să mă vedeţi în fruntea
Unui alai cernit, funest,
Atunci voi trece peste puntea
Mândriei de a fi modest.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru şi verde

Fecioarele sunt mânze, femeile snt iepe,
Doi armăsari mi-s ochii din care pasc jeratic
Şi crudă mi-este iarba din sufletul ce-ncepe
Să simtă muşcătura de foc primăvăratic.

Fecioarele sunt frunze, femeile sunt iarbă,
Le paştem dacă ne cad să ne răsară
Mă simt ca un cal albastru mânat de pofta oarbă
De-a paşte fericirea cu-o fragedă fecioară.

Mă paşte iarba, Doamne, blestemul şi norocul
Care pe care nu ştiu se paşte sau ne paştem
Purtăm pe spate cerul şi sub copite focul
Dar că suntem ca iarba nu vrem să recunoaştem.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albind

Am sărutat un bumb de floare de pe ram
Venise primăvara, plecaseşi mi se pare
Mi s-a făcut ruşine şi dor că nu eram
Întâmplător în locul acelui bumb de floare.

Ca tu să fi trecut şi tot întâmplător
Crezând că nu te văd să mă fi sărutat,
Albind aş fi-nflorit pe gura ta de dor
Şi niciodată-n viaţă nu m-aş fi scuturat.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie

Ochii mei când îi privesc,
Sânii tăi se întăresc.
Gura de i-ar săruta,
Sânii nu ar înceta
Procesul de întărire.
Excesul de fericire
Le dă, în mod palpitant,
Tărie de diamant
Cu foarte multe carate,
Deci maximă duritate;
Doi sâni, două nestemate.

poezie de Marius Robu (10 decembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alin(t)are

Eu, când n-am nimic de zis,
Tac şi mă apuc de scris.
Cel ce nu ştie să tacă
Sau să scrie, ce să facă?

Eu, când nu am de mâncare
Sau iubire, cu răbdare
Îmi pun doar o întrebare:
Nu-i mai rău de cel ce n-are?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!