Poezii de Marius Robu, pagina 29
Alinare
Toamna e anotimpul când
Ochii văd păsăretul blând,
Stoluri, din aripioare dând
Galeș, pe îndelete, vrând
Parcă să îndulcească-n gând
Fierea din despărțiri curgând
Ca vinul,
Pelinul,
Veninul
Și chinul.
poezie de Marius Robu (14 septembrie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alintul singurătății
Când ne trezim, ceva ne-apasă,
Dar apăsarea ne lipsește,
La noi în pat, la noi în casă,
Un dor ascuns ne biruiește.
În lipsa noastră ne atingem
De unul singur, fiecare
Și totuși nu putem să-nvingem
Nemângâierea ce ne doare.
În fiecare dimineață,
Când ne trezim cu ochii goi,
Luptăm pe moarte și pe viață,
Ca doi flămânzi într-un război.
Unul de altul nesătui,
Murim și azi ai nimănui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am două scuze
Ai cele mai frumoase mâini din lume,
Două icoane albe, fără nume,
La care ochii mei, sincer să fiu,
Se-nchină pe furiș, de când le știu.
Și parcă le-ar cunoaște de o mie
De ani, sau poate chiar de o vecie,
Că le-ndrăgesc atât de mult, încât,
Când le privesc, le trece de urât.
În mâna mea, o mână ți-am luat.
- Ce este?- spontaneu m-ai întrebat.
Nu știu ce ți-am răspuns, dar te-am mințit;
Eram și înghețat și fericit.
poezie de Marius Robu (4 decembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ochi pe buze
O părticică am văzut,
De piele, din frumosu-ți spate;
M-am abținut să o sărut,
Spunându-i gurii: nu se poate!
Dar ochii nu m-au ascultat,
Doi surdo-muți fără de frică,
Și, prea flămânzi, au sărutat
Apetisanta părticică.
Iar buzele-mi s-au supărat,
Fără măcar să mai clipească,
Pe ochi, că locul le-au luat;
Și-au început să te privească.
poezie de Marius Robu (30 decembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amidon, bidon, castron
De patru zile plăuă monoton
Un om s-a aruncat de pe balcon
O fată cu doi sâni de silicon
Trece pe trotuarul din beton.
Un cerșetor așteaptă pe peron
Un tren pe care-l crede avion
În mâna dreaptă ține un carton
Pe care scrie: "cumpăr telefon".
O fată mare cară un bidon
Cu apă minerală, de fason
Un preot care s-a născut afon
Vorbește despre moarte din amvon.
Un magazin cu firma de neon
Are trei vânzătoare și-un patron
O domișoară face un balon
Și-un câine latră ca un bariton.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amin
Totdeauna, pentru mine,
De grijă,
Ai răspuns primit,
Am întrebare la timp,
La tine,
La... de doamne.
(Citiți poezia începând cu ultimul cuvânt și terminând cu primul!)
poezie de Marius Robu (10 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire din prezent
Câte dimineți mi-au fost furate,
Când visam să nu mă mai trezesc
Niciodată la realitate,
Loc în care nu te regăsesc!
Preferam să te visez venind
Și să-ți împrumut realitatea,
Vrăbiilor, vesel ciripind,
Imputându-le complicitatea.
Iar când mă trezeam, într-un târziu,
Soarele, prea sus pe cer scăpat,
Mă orbea de nu puteam să scriu,
Și uitam îndată ce-am visat.
Intuind a minții tale trudă,
Azi am răsărit mai luminos,
Alungând realitatea crudă
Cu prezența unui vis frumos.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anestezia măsurii
Că-i vară sau iar,
Noi tot mâncăm car;
Că-i frig sau căldu,
Paharul îl du
La gură cu se,
În zori și pe-nse...
Măsura-i strica
Și stă nemișca
Sub anestezi;
Nici "au" nu mai zi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ante portas
M-am străduit să fiu ca voi
Și n-am fost niciodată eu;
Crezând că sunteți bravi eroi,
Am renunțat să fiu erou.
Dar, de mă voi scula, vă jur:
Temeți-vă de ce-ați furat,
Cei de la care-o să mă fur,
Scriind pe mine: Returnat.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
APĂRĂTORUL MORȚII
Trimite, Doamne, moartea în concediu,
Că niciodată-n viață nu i-ai dat
Măcar o zi de tihnă sau remediu;
De rușinoasă n-a solicitat.
Dar vrea, sunt absolut convins că vrea
Măcar un secol, două într-un mediu
În care să-și trateze boala grea...
Ce e la Tine, Doamne, un concediu?!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marius Robu, adresa este:
