Marius Robu

Clipa nemuririi

Aştept să treacă ziua, să vii tu.
Nu-mi mai trimite-n locu-ţi nişte stele
Şi nu mai zăbovi pe cale, nu,
Răsari la timp din visurile mele!

Aştept să treacă noaptea, să apari
În locul soarelui strălucitor
Nu-l mai trimite iară, ci răsari
La timp, căci vreau să fiu nemuritor!

Nemurirea nu e timpul nesfărşit,
Clipa nemuririi cel mai grabnic trece,
Nemurirea-i numai timpul potrivit,
Nicidecum această veşnicie rece.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe

Femeia, pentru-o singură privi,
Primită-n drum, când pleacă sau când vi,
Se primeneşte-n suflet şi-n oglin,
Şi, răsfăţându-se, în gând se-alin:

- Mi se confirmă zilnic că-s frumoa,
Ca semn că frumuseţea mea nu moa;
Păcat că, după câteva secun,
Orice privire moare sau se-ascun!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Doamne, când e alb şi rece
Duhul tău de peste sate,
Fă-mă sania ce trece
Pe troienele-ngheţate.

Doamne, fă-mă iar copil
Şi colinde iar mă-nvaţă
Ca să mai pornesc umil
Spre coliba ta de gheaţă.

Să-ţi colind că te-ai născut
Şi să plângi de bucurie,
Să te las apoi, tăcut,
Sub întinderea pustie...

Doamne, doar atât mai cer
Mamei, Tatălui şi Ţie:
Să rămân al tău în ger
Îmbrăcat în haine albe

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă târâtă

Crăciunul vine
Târât,
Mi-e dor de tine,
Încât
Ţi-aş face bine.
Atât.

poezie de Marius Robu (9 decembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul numelui de fată

Ţi-aş colinda, iubito, de-ai sta la mine-n sat,
Dacă mi-ar spune cerul cel gri adresa ta,
L-aş face să te ningă, să plec la colindat,
Uitându-mă de tine când nu te pot uita.

Ţi-aş colinda, iubito, fără să te găsesc,
N-ar fi măcar o poartă la care să nu bat,
N-ar fi nicio femeie să nu-i spun: te iubesc,
N-aş fi nici eu acela pe care l-ai uitat.

Ţi-aş colinda, iubito, dacă te-ai fi născut,
Căci altfel nu am unde colinda să-ţi aduc.
Ai fi murit devreme, nu m-ai fi cunoscut;
Măcar la crucea dalbă să-ţi cânt să mai apuc!

Ţi-aş colinda, iubito, dar poate nici Iisus
Nu s-a născut la vreme, ci prematur fiind,
A nins prin cimitire prea multe semne plus;
E prea târziu să dibui la care să-ţi colind!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de iarbă zeu, fiu de curcubeu

- Bună dimineaţa, ploaie grea!
N-ai văzut-o-n cer pe mama mea,
Cu ochi negri ca de catifea,
Cu păr alb, ascuns după vopsea?

- Bună dimineaţa, fir uşor!
Mama ta iubeşte negrul nor
De la care tocmai mă cobor,
Vis încărunţind multicolor.

Mama ta doreşte să-nverzească,
Sângerândă să te zămislească,
Dintr-un lapte alb să te hrănească,
Sub un ochi albastru să te crească.

Vorbele-i ţi le transmit chiar eu:
Iartă-mă că-s albă, fiul meu,
Fi-vei firelor de iarbă zeu,
Tatăl tău va fi un curcubeu!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţional-optativ

Despărţirile de mine au fost grele totdeauna,
Însă, dintre toate cele, numai una-i ca niciuna,
Dar nu pentru că aceasta cea mai grea e dintre toate,
Ci pentru că, pur şi simplu, nu se poate, nu se poate.

Despărţirile de mine au avut ceva-n comun:
S-au soldat cu suferinţă până la sfârşit de drum,
Însă celei ce mă paşte, scris i-a fost să aibă parte,
De va fi să se petreacă, doar de moarte, doar de moarte.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (17 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confirmarea învierii

Mi-e dor de tine cu putere,
Ca morţilor de înviere,
De care sunt neputincios,
Lipsit de zâmbetu-ţi frumos!

Hristos, din morţi când s-a trezit,
N-am îndoială c-a zâmbit,
Nici tu să nu te îndoieşti:
Voi învia, dacă-mi zâmbeşti!

Zâmbetul tău mi-a confirmat:
Adevărat am înviat!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria soarelui

Când lumina-i numai cât un firi,
Vrăbiile-ncep, în zori, a ciri.
Fiecare ciripit în par
Aprinzând un licăr şi depar
Trimiţându-l; creşte roşul soa,
O văpaie tot mai luminoa,
Care, brusc, devine orbitoa,
Şi-atunci, vrăbiile muţesc toa.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie la oraş, afară

Mă simt o sanie grea, trasă de un copil trist,
Plângând îndărătul său... bietul, n-are nicio vină...
Întreb, în lipsă de nea, iarnă, eu de ce exist?
Şi las pe asfaltul gri două urme de rugină...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!