Poezii de Marius Robu, pagina 36
Credința lui Robu
Pe-aici nu trece timpul, nici moartea; numai vântul
Și fragii mici la umbră se coc puțin mai greu,
La soare șerpii mari își leapădă veșmântul
Întinerind, adică: există Dumnezeu!
Din locul ăsta dacii priveau până departe
Văzând ce nu se vede la Pol, în Empireu
Și-apoi plecau la luptă, la vie sau la moarte
Cu zâmbetul pe buze: există Dumnezeu!
Colea pe deal, în vis, pe tine te-am văzut
Frumoasă ca lumina. Cum să mai fiu ateu
Când m-ai chemat aproape de cer și mi-ai cerut:
"Iubește-mă, că vreau!": există Dumnezeu!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința unei somnofile
Mă gândesc la ti,
Cât ești de mati;
Te trezești cu noap
În cap, și, în șoap,
Spui o rugăciu,
Să îi faci în ciu
Somnului, pe ca
Îl alungi din ca
Și-l trimiți afa,
Spunându-i în fa,
Să mă lase-n pa.
Dar el, hoț, în pa
Nostru se strecoa,
În locu-ți. Fricoa
De mine... nu-l spu...
Și prânzul ne-apu
Pe când el mă strân
În brațe, și lân
Mine zăboveș...
Cred că mă iubeș!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu Luna la pas
Geroasă noapte și senină,
Iar pe pământ doi muritori,
Fără să vadă luna plină,
Fac umbre, că sunt călători.
Găinile se culcă-n dud,
Chiar și pe gerul ăsta mare;
Și mersul stelelor l-aud,
Că se visează călătoare.
Îngheață creasta la cocoș,
Copii de frig or fi murind,
Zăresc o babă și un moș
Pășind încet, călătorind.
Nu eu vă spun această poezie,
Ci luna de pe cer mi-a spus-o mie.
sonet de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea de moarte râzând
Eram copil cu ochii goi,
Când oamenii cu haine noi,
Treceau la denie puhoi,
Chiar pe la poartă pe la noi.
Iubita mea, suntem părinți,
Ne cer copiii ca doi sfinți,
Cu rugăciuni în ochi, fierbinți,
Să meargă la prohod cuminți.
Eram copil, erai copilă,
De Dumnezeu ne era milă,
Plângeam de patima-i umilă,
Râdeam de moartea inutilă...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu sârg, în pârg
Se coace sufletul în mine
De neastâmpăr și de sete,
Mă rog la toamna care vine
Să nu mai vină pe-ndelete.
Vino mai repede cu vinul,
Ca să-mi astâmpere obida,
Și-n schimb îți voi mări tainul
Când se va coace agurida!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curbura sunet-privire
De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...
Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?
Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine și mă bate
Până fiul meu cel mare
Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ți place,
Stai să toace și cel mic!
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fapt
O, Doamne-o viață Te-am
Rugat și tot rugat
Să-mi dai ce nu-mi doream
De fapt, cu-adevărart.
În schimb, n-am îndrăznit,
Și nici n-am insistat,
Să-mi dai ce mi-am dorit,
De fapt, cu-adevărat.
poezie de Marius Robu (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la minus la plus infinit
Mi-ai spus: Gândește pozitiv!
Era o noapte prea geroasă
Iar termometrul, negativ
Nu m-a lăsat să ies din casă.
C-aș fi plecat să caut semne
Cu plus, până la infinit
Cum căutam odată lemne
Prin codrul bocnă rătăcit
Sau m-aș fi dus prin cimitir
Unde sunt numai semne bune
Plusuri adică ; Mă și mir
Cine mai știe să le-adune
Ca mine, căci m-am apucat
Să fac această adunare
Dar nu în cimitir, ci-n pat
Mi-a dat o sumă foarte mare.
Iubito, sunt un om bogat
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (27 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De prăsilă
un țăran avea o ca
prăsită din alta ca
realmente sărea ca
lulea-ndrăgostită-n ca
legând-o belci, a tăia
tocmai după ce o ia
dăruindu-i, și-a zis: "ia
tăt ce mi-am dorit în via
țăranul nu visa, ia
că iada-i, de fapt, o ia
păcătoasă, rea de mus
că armăsari de ea nu-s!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De șapte zile
Mi-e trupul gol și sufletul plin ochi
Privește printre vârfuri de copaci
La ceruri. Să nu-i fie de deochi
Nu s-a mai dus la curve și la draci.
De șapte zile poate și mai bine
Mă pune să visez numai la tine
Sunt istovit cu trupul de nesomn
Dar îl urmez, că sufletul mi-e domn.
Mi-e trupul rob și sufletul stăpân
De șapte zile, poate și mai bine
Privește peste vârfuri către tine
Se uită-n cer și zice: mai rămân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marius Robu, adresa este:
