Marius Robu

Sâni-doi, ochi-goi

Ţi-am văzut sânii, să mor,
Când nu-i văd, să-i strig de dor,
Şi când mi se face frig,
Doar la sânii tăi să strig.

Preventiv, să nu răcesc,
Doar la ei să mă-ncălzesc,
Da-s departe ca doi sori,
Ochi, muriţi şi gură, mori!

Ce păcat au săvârşit
Ochii mei când i-aţi orbit,
Sânilor, dar gura mea,
De v-aţi depărtat de ea?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văduva unui singur glas

Lebăda se încumetă-ntr-un târziu să cânte prima oară,
Năucită de sunet, grăbită, decide să moară,
După ce gustă din otrava fericirii de a descoperi
Că notele sale pe un alt portativ s-ar nimeri.

Hotărăşte-te să-mi dai dragostea ta prima dată,
S-ar putea să nu-şi dorească să fie repetetă
Până când vei fi chemată să-l iubeşti pe Dumnezeu,
Timp în care vei rămâne văduva glasului meu!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zor de dor

Mi-e dor de tine ca de mine dacă
N-aş mai putea să scriu de noi o zi,
Şi ceva care bine să mă facă
Până la prima stea nu s-ar trezi.

Mi-e dor de tine ca de mine dacă
N-aş mai putea să ne visez o noapte,
Şi ceva care bine să mă facă
Până la primii zori, să zicem şapte,

N-ar aţipi, vorbesc de mintea mea
De şapte zori. Un zor egal o stea.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (15 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape şi foc

Tu ai surâsul mamei tale,
Misterios, puţin ironic;
De când mi-ai răsărit în cale,
Mă simt mecanic, electronic,

Mă simt un lucru manual,
De mâna ta când sunt atins,
Mă simt pe ape dus de val
Şi-n trupul tău de foc, împins.

poezie de Marius Robu (27 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape alb

Frunze căzute,
Văduve slute,
Zilele mele,
Calcă pe ele!

Fotosinteza,
Pierzand viteza,
Mă-ncetineşte,
Miros a peşte.

Respir lumină
Tot mai putină,
Iar la final
Sunt numai AL

Cui, poate,-mi poate
Pune la spate
Slova B mare,
Să-i fiu culoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul inutilităţii

Eşti în fiecare celulă a mea.
Trăieşte-mă, altfel mă omori cu zile
Şi cu nopţi în care să te am aş vrea,
Căci fără de tine, toate-s inutile!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Do(a)r de Înviere

Am crezut că, dacă mor,
Voi scăpa de al tău dor,
Dar n-am avut în vedere
Că există înviere.

Am greşit când am uitat
Că Hristos a înviat,
Ceea ce înseamnă că
De dor nu mă vindecă

Nici moartea definitiv.
Nu mai am niciun motiv
Să mai cred că, dacă mor,
Voi scăpa de al tău dor.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (11 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două odronanţe la sânge

Am primăvară-n sânge,
Şi-n gând am primăvară,
Încât nu mă pot plânge
Că merg mai rar pe-afară.

Femeia mea frumoasă,
O lege ne permite
Să stăm închişi în casă...
În case diferite.

O lege ne obligă
Să dăm din piept afară
Tot sângele ce strigă
Din noi: E primăvară!

poezie de Marius Robu (27 aprilie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza

Până să se coacă pomul
Ce-a dus în ispită omul,
Mai întâi a fost sădit
Prin cuvânt şi-a înflorit

Pe muteşte, când, orbeşte,
Ca fata ce se grăbeşte,
Chiar dacă era băiat,
Adam o floare i-a dat

Evei, să şi-o prindă-n păr,
Să nu se mai facă măr.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedere de seară

În fiecare seară, tatăl soarelui din dimineaţa următoare
Moare.
Luna tânără, trăieşte după ce moare luna bătrână
O lună.
Stelele sunt atât de departe, încât seamănă cu mamele lor
Până mor.
Femeie, să fii mama iubitei mele sau fata ei
Vrei?
Că de când nu mai văd foarte bine, mă încurc şi pe mine
Cu mine!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!