Poezii de Mihaela Banu, pagina 13
Din două trupuri ...
Doar cu iubirea vieții mele
Mă simt puternic, mai bărbat
Purtat ca-ntr-un vârtej de iele,
Spre trupul ei candid mânat.
O iau în brațele-mi vânjoase
Și o sărut pana la extaz.
Ea, mirosind a chiparoase,
Mi-ntoarce celălalt obraz.
O înrobesc cum doar liana
Îmbrățișează un copac.
Cu mângâieri îi vindec rana,
În scrum cuvintele-mi prefac.
Eu o sărut, ea mă sărută;
O las încet pe al meu pat.
Pe buza ei cărnoasă, mută,
Arome sorb, de neuitat.
Cu degetele fremătânde
Ridic al rochiei sale fald,
Pe când privirile-mi flămânde
Se scaldă-n ochi-i de smarald.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din flori de nufăr
Din flori de nufăr împletit-a punte
Natura, peste luciul nesfârșit,
Lumina-n cupa lor s-a cuibărit,
Zădărnicia timpului să-nfrunte.
Suav miros, în rătăciri nomade,
Spărgând hotarul șubredei blazări,
Desferecat, se scurse din visări,
Scăpând din încâlcitele năvoade.
De prin străfund de lacuri, ca-n oglindă,
Gemene flori și-ntoarnă al lor chip,
Tânjind spre cerul ancorat în grindă,
După străvechiul lumii arhetip
Și-n cercuri infinite se perindă,
În sacru ritual, stereotip.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din fraga gurii tale am mușcat
Privind cum viața în neant se pierde,
M-am cuibărit pe sânu-ți tremurat
Și cât mai dăinuiau urme de verde,
Din fraga gurii tale am mușcat.
S-a-ntredeschis cum face orice floare,
Din carnea buzei tale-un zâmbet cald.
Și-ntrezărind iubirea în splendoare,
M-am rătăcit în ochii-ți de smarald.
Când timpul azvârlea clipe-n genune,
Am rupt, din 'nalturi, pentru tine-o stea
Și-am prins-o-n păr bălai, să te-ncunune,
Zeița dragostei ce ne ardea.
Într-un târziu, la orizont, amurgul,
Culoarea chipului iubit mi-a șters,
Urmând destinul scris de demiurgul
Ce e stăpân pe-ntregul univers.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii tăi ...
Din ochii tăi albaștri, de azur,
Ca peruzeaua fără de cusur,
Curg două lacrimi, dalbe mărgărite,
Ce pe obraz rămas-au împietrite.
Le-adun în mâini și tandru le mângâi,
Pecete pun sărutul meu dintâi
Și se preschimbă-n pulbere de stea,
Cu-albastrele sclipiri de peruzea.
Deschid căușul palmei, ele-n zbor,
Ca fluturii se pierd în zări și mor,
Iar eu rămân, privind în palma mea,
Visând sclipirea lor de peruzea.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din veci de veci el e poetul nostru
Istoria, strivind în dinți decenii
Și veacuri, strânse-n tainița cetății,
Îl trece pe Ovidiu prin milenii,
Cu stihurile-i, dar posterității.
Ținut în brațe de-a iubirii muză,
Poetul, surghiunit pe plaiul getic,
Pieirea în necunoscut refuză,
Întruchipând cântările-i frenetic.
La Pontul Euxin trăi-nceputul,
Ce soarta îl împarte cu-ndrăzneții.
Puzderii de poeme i-au fost scutul,
Ce-i alinau durerea injusteții.
Și nu mă mir de-i țărmul Mării Negre
Însingurat și trist precum poetul,
Îndepărtat pentru păreri integre,
Când dragostei i-a deslușit secretul.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din visele-n cenușă ...
Din visele-n cenușă
Și din nădejdi deșarte,
În mintea-mi jucăușă
Pot încropi de-o carte.
Lăsând în vânt regretul
Tardiv, funest și sumbru,
M-a răvășit secretul,
Pe căi uitate umblu.
Dosit în vreo firidă
De prin mai vechi unghere,
Sub zgrunti de cărămidă,
În fald de lăicere,
Un cioclu-l înfășase
Din cap până-n călcâie,
În strai alb de mătase,
În sfori și căpătâie.
În lada mea de zestre
Sau în vreun fund de cufăr,
Ce zace sub ferestre,
Mă face-ades să sufăr.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o nimica ...
O rază plăpândă se scurge prin ram
Și schimbă decorul când nu mai credeam,
În pomii livezii, pe-ntinse ogoare,
Din muguri de nea, în muguri de floare.
Cu jind se înfoaie lăstarul spre cer
Scăpat de al iernii cumplit temnicer.
Întoarce spre soare firavul obraz
Și plin de nădejdea ajunsă extaz,
Închină o rugă spre astrul divin
Din sufletul tânăr, din trupul virgin,-
De strajă să stea pe întinsul azur
Cât florii-i vor crește petale-mprejur!
Frunzișul îi țese veșmânt verde crud,
Pe trupul prea fraged, pe umărul nud,
Iar crengile-l leagănă-n brațe-n descânt
Cu vântul alături un cânt murmurând.
Din fragedul mugur, de nea-mpovărat,
Copilul de ieri mâine fi-va bărbat
Și dintr-o nimica, bobi mici cât un nod,
Vor umple în toamnă toți pomii de rod...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispută
Zise pomul:
- Eu-s ca omul-
Un reproș, un apropou
Să îmi faci și un ecou
Duce vorba-ți mai departe,
Ți-o despică, ți-o împarte,
Printre crengi, în mii de șoapte
Răspândindu-se în noapte.
Zise vântul:
- Eu, cuvântul
Când îl șuier printre dinți,
Îți scot frunzele din minți
Și îți pleacă-n lume toate
De zici că sunt apucate.
Zise pomul:
- Eu te port pe crengi în zbor,
Tu adie mai ușor!
Zise vântul:
- Eu o să zbor mai încet
Și mă mut înspre brădet!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pentru-o zi ...
Fluturi ce-au doar o zi, trăindu-și clipa,
S-au întrupat în fâlfâiri gingașe,
Iar noi, venirea le-am vegheat, ca moașe,
Văzând prisosul nuanțelor, risipa.
La sfânta zi le-am fost voit părtașe,
Când roiul și-a săltat spre cer aripa,
Cromatica-mbrăcând de la tulipa
Pestriță și-ale ei surori trufașe.
Fluturi frumoși, beție de culoare,
Făpturi plăpânde, logodiți cu flori.
Doar pentru-o zi, cu-o ultimă suflare,
Prețuind timpul ca pe vechi comori,
Mai aveți drept la ultima cântare,
Lăudând viața-n imnu-i până-n zori.
sonet de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar timpul ...
Prin vremi de nepăsare și uitare,
În care păsări își striviră cântul,
Nu mai răzbește azi decât cuvântul
Scăpat din lanțuri crud înrobitoare.
Se zbate clipa, înghițind-o veacul
Și dărâmând nepământești iluzii,
Tratăm o boală veche cu perfuzii,
Că-n jalnic gând nu îi găsirăm leacul.
Călcăm pe viață năpădiți de silă.
Grețos mânați de poftele vulgare,
Uitând că sexul nu este idilă.
Doar timpul care-n trecerea-i facilă
Întoarnă-ntreg păcatul în uitare,
Ne-abate din cărarea mercantilă.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mihaela Banu, adresa este:
