Mihaela Banu

Iubitul meu

Iubitul meu, de tine mă despart
Cu sufletul în mii de cioburi spart.
Cine-i de vină? Poate amândoi,
Că n-am simţit ce se-ntâmpla cu noi.
Sorbind licoarea dulce din pahar,
Cum ne-am îndepărtat, nu am habar.
Doar amintiri duioase se mai zbat
Între o lacrimă şi-un biet oftat.
Prin soare, ploi, mă voi plimba ades
Tot întrebându-mă ce s-a ales,
Dintr-o iubire care promitea
Să nu-şi ia zborul ca o rândunea.
Îţi las pe masă un bilet stingher,
În care vreau iertare să îmi cer,
Cu gânduri multe pentru rămas-bun,
Când am avut atâta timp să-ţi spun.
Dar timpul a trecut nerăbdător,
Lăsându-mi vorbele pierdute-n zbor.
Acum, când totu-i prea târziu, aş vrea
Să baţi a doua oară-n uşa mea,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La colegă (După La bodegă de Ion Pribeagu)

Radu bate-n uşă-n grabă,
La Ileana, catul trei,
Iar colega îl întreabă:
Ca să intri, ai temei?!

Radu, cu o reverenţă,
Pe Ileana ochii-şi plimbă
Şi uitând de-a sa prudenţă,
Are mâncărici la limbă.

- Am temei, pe şleau răspunde
Radu, care-i o figură;
Îmi plac formele-ţi rotunde
Şi te-aş săruta pe gură.

Spre Ileana mâna-ntinse
Cu aplomb, până când soţul
S-a ivit, şi-abia-l convinse
C-o făcea pe şugubăţul.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine-n pod ...

La mine-n pod, în două geamantane,
Ce stau uitate sub o grindă-n scoabă,
Sub colb, aşteaptă două trei romane
Mai jerpelite, scrise-n mare grabă.
O carte veche de astrologie,
Fotografii rămase-ntr-o cutie
Şi din copilărie, jucării,
Păpuşa mea cu ochii viorii.
Alături, gramofonul desuet
Stricat de vremuri, un mai vechi portret.
O râşniţă, un putinei şi-o tolbă
Şi fierul ce călca cu jar din sobă.
Sunt doar frânturi din viaţa mea în pod,
În balansoarul nostru-acum schilod.
Scrânciobul ce mă legăna-n copac
Şi amintirile ce-n prafuri zac.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laşi în urma ta mireasma

Laşi în urma ta mireasma
Florilor de azalee,
Îndrăgita mea femeie
Şi mai sfântă ca agheazma.

Unde calci, răsare iarbă,
Ce-a ieşit cu greu din lutul
Ce sărută azimutul
După lâncezeala-i oarbă.

Cerului i-ai smuls albastrul
Ochii-ţi dulce scânteiară
Inima-mi înfiorară
Sânii tăi ca alabastrul.

Mi-ai stârnit în piept şuvoaie
De dorinţi neîmplinite,
Ce de patimi răvăşite
În odaia-mi se despoaie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăstarii de iubire mă-nfioară

Iubita meu, eşti ca o zi de vară;
Ori prea fierbinte, ori o boare eşti.
Eu te iubesc cum numai în poveşti,
Dorinţa, nimeni, nicicând, n-o doboară.

Cu un suav sărut mă înfloreşti.
Lăstarii de iubire mă-nfioară.
Pe-un trup zvâcnind în ritm de niagară,
Noian de vreri în mintea mea stârneşti.

Păcat că vara trece prea curând
Luând cu ea potop de simţăminte,
Lăsându-mi amintire glasul blând,

Al tău surâs fermecător, cuminte
Şi-n piept, sălbaticul meu dor vibrând,
Ce-aşteaptă altă vară să te-alinte.

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac de mântuire

Să nu-ţi întorci privirea, blândă rază,
Pe pleoapa clipei să nu tragi oblonul!
În mersul vieţii să nu-nfigi pironul,
Ce paşilor elanul li-l retează!

Podoaba vorbei dulci, tu n-o ascunde,
Tandre şoptiri revarsă şi mă-mbată,
Transfigurând speranţa spulberată,
Uimirea ei simţirile-mi inunde!

Nu-ţi risipi miresmele divine
Şi fă-mi din gânduri straie de iubire,
Ce dorul meu de tine să-mi aline,

Iar mugurii firavi de răzvrătire,
În împletiri sfielnic sibiline,
Să îmi aducă leac de mântuire!

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul să-mi duc la sfârşit ...

Vin cuvintele grămadă,
Gătite ca de paradă
Şi de nu le iau în seamă,
Îmi zic, printre dinţi, de mamă.
Unul cu priviri mioape,
Mi-a lăsat strofele şchioape.
Altul ce din file-mi cade,
Îmi vorbeşte în şarade.
Unul mic, monosilabic,
Şovăind impardonabil,
Nu vrea să stea pe hârtie
Şi se duce pe pustie.
Altul sterp şi nesfârşit,
Stând pe-o filă lăfăit,
Nonşalant a chicotit.
Cum încerc s-adun destule,
Îmi vin cele somnambule
Pe care, cum nu-s deştepte,
Le înlătur ca inepte.
Cele bune, naiba ştie!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele ...

Sunt pomul ce în toamnă se înclină;
M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele,
De am rămas doar scoarţă şi inele,
Iar viaţa mea atârnă de morfină.

Mi-a frânt greu rod, firavele smicele,
Iar frunzele-s mâncate de rugină.
Un ram golaş se teme de rutină,
Sperând să nu sfârşească-n foc, surcele.

Pe-obrazul spelb al toamnei ce se-abate,
Zăresc şiroi de lacrimi de-ntristare.
În ochiu-mi stâng o clipă-a rău se zbate,

Gândind cu-o infinită-ngrijorare,
Cum crengile-mi în plină nuditate
Răzbi-vor viscole ne-ndurătoare...

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a-nfiorat natura ...

Un ram în floare freamătă la geam.
Alerg să văd de-aievea e, sau vis.
Ca să nu-l sperii, privesc prin perdea;
E primăvara!... poposea-n cais...

Venea ca-n orice an, după tipic,
Să-mbrace-n flori, aşa cum era scris,
Tot ramul peste iarnă dezgolit,-
Priveliştea cerşind bis după bis.

Toti pomii freamătă la unison.
Cât vezi cu ochii muguri s-au deschis.
Miresmele plutesc îmbietor
Şi năvălesc prin geamu-ntredeschis.

M-a-nfiorat natura renăscând.
Cu drag privesc, cum se-admira Narcis.
Parcă nirvana-n braţele-i m-a strâns.
Şi pe Pământ e-un colţ de Paradis!...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat ...

M-am întrebat ades dom' senator
Dac-ai uitat, plecând dintre popor,
Stând la tribuna plenului, băţos,
De votul meu e unul de prisos.
Ades m-am întrebat dom'le ministru,
De om eşti, sau un orator sinistru,
Trecând abil prin multele guverne,
Stând mândru, plin de ifose, pe perne.
M-am întrebat ades dom' deputat
Dacă ai fost sau eşti bărbat de stat,
Neruşinat, când dormi în parlament,
Nevrând sau nefiind preopinent.
M-am întrebat d-le guvernator,
De ce în buzunare n-am un chior,
În timp ce grangurii din parlament,
Învârt la miliarde cu talent.
Ades m-am întrebat dom' preşedinte:
Încremenit-ai între jurăminte?!
Nu mai mă-ntreb deloc, că văd eu bine,
Politica de stat nu-i pentru mine.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!