Mihaela Banu

M-apasă greu ...

M-apasă greu povara, mă-ncovoaie
Sub talpa timpului nepăsătoare
Şi din miresmele-i otrăvitoare,
Îmi ţese strai sub picurii de ploaie.

Mă rog cu fruntea-n glod şi strânse palme,
Ca ghearele strânsorii să se-ndure,
Să piară spulberate sub secure
Şi să se-ntoarne vremurile calme!

Dar a mea rugă în zadar se zbate,
Iar timpul, parcă vrând să-mi facă-n ciudă,
Tot rătăcind pe drumuri neumblate,

Târşindu-şi paşii-n trecerea lui crudă,
Curge nestingherit şi nu se-abate
Din drumul lui nepăsator de iudă.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă arde-al tău sărut cu gust de fragă

Frumoasă eşti, iubita mea blajină
Şi pe cât de blajină-atât de dragă.
Tu pentru mine eşti o lume-ntreagă,
C-un strop de-azur pe straie de lumină.

Mă arde-al tău sărut cu gust de fragă.
Sub pleoape îmi sădeşte nehodină.
Mi-e inima un zbucium de sabină,
Rănită, ca o pasăre pribeagă.

Sfielnic de-mi era cândva cuvântul,
Se zbate-un glas neizbutind să spună,
Strivind sub neputinţă jurământul,

Că seri şi zori ne vom iubi-mpreună.
Pierite-n van, le-ntemniţează vântul
Şi-al lor ecou pierdut e în furtună.

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pierd în dulcea mea visare ...

Afară-i toamnă umedă şi rece,
Cu frunze-abia ţinându-se de ramuri,
Cu picuri prelingându-se pe geamuri
Şi-un vânt năvalnic care-n goană trece.

În gura sobei jaru-ncet trozneste,
Iar eu mă pierd în dulcea mea visare,
Cum filele se pierd din calendare
Picând în noaptea care trainic creşte.

Un foşnet pe podeaua din odaie,
Mă face capul să-l întorc agale.
Iubită mea, cu pletele-i bălaie,

Cu-al ei parfum ce-l risipeşte-n pale,
M-a sărutat cu buze de văpaie,
M-a răsfăţat cu palma ei cea moale.

sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt ca dependentul de morfină

Frumoaso, dintre florile din lume,
Plăpândă ca o floare de cireş,
Mă-ncântă cum mă chemi ades pe nume,
Când îţi recit poeme fără greş.

Cireşul ramurile îşi înclină
Şi scutură petale peste noi.
Mă simt ca dependentul de morfină,
Cu-aude triluri lungi de piţigoi.

Iubito, îngeri cotropesc grădina,
Ţesând din albe flori sublim veşmânt.
Îţi mai lipseşte voalul şi botina,
Mireasă să te fac prin legământ.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă strigă-al cărţii glas mult prea devreme

Mă strigă-al cărţii glas mult prea devreme.
Lumina zilei pare temătoare,
Iar cerul prinde în obraji culoare,
Când de timpane i se sparg foneme.

Trec nopţile trezite din visare,
Cu stelele-n sclipiri de diademe.
Îndrăgostiţi, petrec clipe boeme,
Şi-şi dăruiesc iubirea, scumpă floare.

Tratez singurătatea-mi cu cuvinte.
Din inimă s-a revărsat iubire.
Spre 'nalt rostesc o simplă rugăminte:

Să mor aş vrea în plină strălucire,
Golind paharul de amor fierbinte,
Din unică, de neuitat sorbire.

sonet de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tot gândesc ades

Mă tot gândesc ades cum ne-ntâlnirăm;
Ne-am înţeles din ochi, dintr-o suflare,
Topindu-ne ca ceara-n lumânare,
Când la lumina lunii ne iubirăm.

Te-am sărutat cu patimă fierbinte...
Tu m-ai privit zâmbind copilăreşte,
Cu buze dulci, şoptind dumnezeieşte,
M-ai îmbătat cu-o mie de cuvinte.

O, vino iar copila mea iubită!
Minunea mea cu părul lung, bălai,
Sămânţă în gradina mea-ncolţită,

Îmbobocind ca florile de mai,
De mulţi bărbaţi ai fost mereu râvnită,-
Menirea ţi-e-n grădina mea să stai.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarul lui Buridan...

De prin vremuri ancestrale,
Un măgar, prins ca-ntr-o trapă,
Pus la distanţe egale
Între fânul lui şi apă,
Nu prea poate să priceapă
Şi-ntre apă şi mâncare,
Stă pleoştit ca o otreapă:
-Pe care să pun prinsoare?!
Să dau fuga către sacul
Plin cu fân pe săturate,
Sau să dau 'napoi ca racul,
Că-mi sunt buzele uscate?!
Dacă nu murea de foame,
Setea îl storcea de vlagă.
Tot privind spre vârf de coame,
Oscilase ziua-ntreagă.
Între traista cu grăunţe
Şi doniţa plină, rasă,
Şovăiala-n loc să-l cruţe,
Îl ţinea ca prins în plasă.

[...] Citeşte tot

fabulă de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai fac un pas ...

Mai fac un pas spre porţi desferecate,
Rotesc în gând robitele tăceri,
Ce-şi strigă dreptul sfânt la graţieri,
Tânjind după un ceas de libertate.

Mai fac un pas spre zări de idealuri
Încerc să 'naintez fără popas
Şi-n biata vlagă care mi-a rămas,
Pun toată truda, să ating noi maluri.

Mai fac un pas spre-a cerului răsfrângeri,
Să-nchin cu zeii nesperat pocal,
Ca vasul sacru-al Sfântului Graal,
Cu răni de Crist şi stropii lor de frângeri.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a fost de-ajuns ...

Prin vânt şi ploi răzbesc cu greu,
Pieptiş, pân' la iubitul meu,
Să aflu poate un răspuns,
La întrebări ce m-au ajuns.
Până şi timpul mi-e duşman
Împotrivindu-se în van,
Când iau in piept şi vânt şi ploi,
Tot poticnindu-mă-n noroi.
Şi când, în fine, am ajuns,
Uit c-am venit după răspuns.
Mă pierd în ochii de smarald
Şi în sărutul moale, cald,
Mă pierd în braţele de fier,
Incertitudinile pier,
Se risipesc în patru zări,
Ca frunze veştede-n cărări.
Mă-ntorc de la iubitul meu
Prin vânt şi ploi, răzbesc cu greu,
La întrebări n-am un răspuns,-
Că l-am văzut, mi-a fost de-ajuns...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a înmugurit un gând

Din împletite rugi înălţătoare
Şi din noianul viselor, plăpând,
În minte mi-a înmugurit un gând,
Ce-a tresărit în nuda lui splendoare.

Ca-n chinurile facerii-n sudoare,
A străbătut pieptiş un anotimp
Şi înfruntând urgia în răstimp,
Înmuguritul gând ajunse floare.

Tot asaltând a timpului coroană,
Spirala vieţii, atingând zenitul,
Cu-a ei cântare-nfrânse infinitul
Şi se-aruncă în braţe de nirvană.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!