Poezii de Mihaela Banu, pagina 5
Am pus un semn ...
În cartea mea, ce-mi stă la căpătâi,
Cu filele-i deschise-n evantai,
Unde, eroul meu, mă așteptai,
Cum îți aștepți iubirea cea dintâi,
Am pus un semn și să nu uit aș vrea,
Când vom atinge culmi de univers,
Pierduți printre cuvintele din vers,
Să îmi acopăr capul cu-o gevrea.
E-un gest de prețuire și respect,
Să-nclin și fruntea-mi până la pământ,
Sub largul lumii acoperământ.
El e măreț, eu sunt doar imperfect.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să cobor cortina
Am să adun bobițele de rouă
Din câmp năuc de răzvrătiri fierbinți,
Scăldându-le în umbrele cuminți
Până răsare-n noapte luna nouă.
Am să le cânt sub cer surpat sonate,
Să-înec durerea-n plâns de iarbă, viu,
Sub pasul zilei duse-ntr-un târziu,
Cu ale ei poveri înverșunate.
Am să cobor cortina-n faptul serii
Pe spice ce se coc în galben lan,
Iar timpului ce nu s-a scurs în van
Am să-i închin o cupă a-nvierii.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am scuturat deasupră-ți ...
Am scuturat deasupră-ți tot cerul plin de îngeri,
Cu aripi de lumină dorind să te-nveșmânt.
Când toată frumusețea pe tine și-a răsfrânt,
Sărac îmi pare cerul tivit cu crengi de sângeri.
Rostind cu-nfrigurare formule de descânt,
Am rătăcit bezmetic prin văi de dor și plângeri,
Cu inima zdrobită, cu gustul de înfrângeri,
Strigând spre zări albastre supremul legământ.
Cuvinte încă mute am dăltuit în humă,
Cu-atâta-nfrigurare, cu nesecat tumult,
Uitând de vremea aspră, acoperit de brumă
Tresalt de bucurie, de dragul tău exult,
Știind că răsări-vei și din a mării spumă,
Îmi încordez auzul, vorbe de dor s-ascult.
sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am și eu acest cusur ...
Hai să bem din cupa vieții
Partea plină cu nectar!
Doar amintirea tristeții
Să rămână în pahar.
Dacă am avut norocul
Să ne săturăm puțin,
Am mai dres din busuiocul
Zilelor cu vin-pelin.
Hai să bem, că-i sărbătoare!
Cu toți să ne veselim;
Doar din clinchet de pahare
S-aud muzici, când ciocnim.
Să bem vinul cu paharul
Să sorbim strop, după strop!
Aș vrea să pun stăvilarul,
Dar s-a abătut potop.
Un potop de vin pe-alese
Curge spre noi, în șiroi.
Ițe noi prinde a țese,
Le încurc, ca la război.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am venit pe pământ fără soartă
Am venit pe pământ fără soartă
Într-o lume nedreaptă, orfani.
Puși la index oricând de profani,
Ne rugăm pentru ei: Doamne-i iartă!
Pentru ei n-avem chip, n-avem nume,
Nici părinți nu avem și ni-e greu,
Îngrădiți în același clișeu,
Judecați după alte cutume.
Suntem oameni ca voi, știți prea bine!
Nici cămin nu avem și-i cumplit,
Dar destinul ne-a fost arvunit
Și trecut pe sub furci caudine.
Am venit pe pământ fără soartă
Într-o lume nedreaptă, orfani.
Puși la index oricând de profani,
Ne rugăm pentru ei: Doamne-i iartă!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie
Aprilie, ca un copil năvalnic
Ce 'nalță zmeie, ochii-i surâzând,
Mi-atinse chipul c-un sărut șăgalnic
Și m-am trezit de viață fremătând.
Aprilie, frumos ca o fecioară,
Când palidă, când rumenă-n obraji,
Cu-ale lui toane-n treacăt mă-nfioară,
Cu flori-zulufi și ram de tineri paji.
Aprilie, nurliu ca o femeie,
Cu flori în salba-i odihnind pe sân,
Mă face să văd lumea-n curcubeie
Și-ncet, un cântec vesel să îngân.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut!
Aș fi vrut să mă lași
să-ți dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aș fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aș fi vrut să călătoresc
cu ține în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aș fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aș fi vrut să sărut cu
buze fierbinți
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș sfâșia noi zori ...
Te-aștept și azi în poarta casei mele.
Trăiri confuze prind să se deștepte,
Rupând corsetul vechilor precepte,
Nemernicia timpului să-nșele.
Uitând de cumpănirile-nțelepte,
Își saltă tălpile din clise grele,
Smulgând suspin din răni până-n prăsele,
Suie necontenit abrupte trepte.
Și de-am orbecăit târâș prin viață,
Prin vremi ostile, într-un port străin,
Aș sfâșia noi zori iviți prin ceață,
Ca pe o căptușeala de satin,
Să-nfrunt regret și chinuri, față-n față
Și-un rost ce-acum l-am înțeles deplin.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș spune vrute și nevrute ....
Iubita mea, e ger afară.
Răceala lui mă înfioară.
Aștept sub blânda lunii rază;
Iubirea mea la geam veghează.
Aștept s-apari în nopți albastre
Privind cu gândul dus la astre.
Să-ți văd iubitul chip de înger,
Privirea cu luciri de fulger.
Aștept, răcoarea mă pătrunde.
Aș vrea să mă-ncălzesc, dar unde?!
Doar în odaia ta mi-e bine,
Dar stai la geam, ca în vitrine.
Îndură-te, te rog, fii bună!
Înfrigurat de-o săptămână,
Mâine, când zorii reînvie,
La ușă m-oi găsi statuie.
Îndură-te, iubită dragă,
În odăița ta mă bagă!
Promit că lângă foc fierbinte
Voi fi cuminte, minte, minte...
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu ...
Aș vrea să fiu copila ce se miră,
Sau tânăra sfidând strâmte tipare,
Femeia ce spera privind în zare;
Dar toate peste anii mei săriră.
Aș căuta uitata mea candoare,
Pierdută-n clipe ce mă răvășiră
Și printre vise ce cu ea muriră,
Să 'nalț din ea iubirii, noi altare.
Mă doare pieptul, rana vie mi-este.
Aș da orice s-o iau de la-nceput,
Să simt beția drumului spre creste,
Să-ți gust sărutul tau neînceput,
Adulmecând miresmele-ți celeste,
Desăvârșind iubirea-n așternut.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mihaela Banu, adresa este:
