Mihaela Banu

Asta-i arta

Parcă scos acum din tuş,
Negru tot, un greieruş,
Pitulat sub zid, bonom,
Bate tactu-n metronom.
Cântă ca un huhurez
Partitura lui cu miez,
De nu poţi să-nchizi un ochi,
Ca bolnav după deochi.
Greierimea-ntr-un ison
Cântă noaptea monoton,
În perechi sau neperechi,
Asurzind cele urechi,
De te scoli, la ziuă, frânt,
Umblând ca bătut de vânt...
Dar la ţară, în cătun,
În pământul meu străbun,
O cântare pe ales
Nu-ntâlneşti aşa de des.
Aşa că sunt mulţumit
De concertul prelungit

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i clipa ce aştept

Oare ochii tăi să-i cânt,
Părul răvăşit de vânt,
Mâna să-ţi binecuvânt?!

Gura ta să ţi-o sărut,
Glezna ta cu pas pierdut,
Zâmbetul neprefăcut?!

Ori genunchii să ţi-i strâng
Până coapsele-ţi se plâng
Că mă port ca un nătâng?!

Oare sânii să-ţi mângâi,
Să-mi fac din ei căpătâi,
Ori din creştet în călcâi?!

Cuibărind torsu-ţi la piept
Noi fiori să redeştept,-
Asta-i clipa ce aştept.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de singur

Mă simt atât de singur şi de uitat de lume,
În mica mea odaie ce-aduce-a închisoare.
De pe pereţi m-apasă tablouri sfidătoare,
De la strămoşii noştri, ce mi-au purtat cel nume.

Iar sufletu-mi se strânge, când ploaia bate-n geamuri,
M-afund într-un fotoliu, m-apasă gânduri negre,
Aducerile-aminte ce mi-au rămas integre,
Îmi bântuie prin mintea mea trează, ca vii flamuri.

Îmi cercetez statura în luciul din oglindă.
Mă uit cu nepăsare la fratele meu geamăn,
La fruntea lui brăzdată, privirea fără seamăn,
La umbra ce îmi ţine de urât, până-n tindă.

Mă simt atât de singur, atât de gol mi-e pieptul.
Povara grea din anii-mi mai rău mă încovoaie.
Un gând hain îmi spune, prin picurii de ploaie,
Că poate-n vârsta-a treia, nu am călcat cu dreptul.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vară-am strâns ...

Atâta vară-am strâns în suflet
Şi-atâta soare-am în priviri,
Că pot să sorb al tău răsuflet,
Chiar rătăcit prin amintiri.

Atâta vară-am strâns în minte,
Că zece ierni n-ar fi de-ajuns,
S-alunge dorul meu fierbinte,
Nestăvilit, de nepătruns.

Atâta vară-am strâns în palme,
Că pot din vara-mi să îţi dau,
Doar zilele ce-adastă calme;
În rest, pe toate eu le iau...

Atâta vară-am strâns în mine
Că mă aştept să prindă glas,
Ori să ţâşnească din retine,
În al solstiţiului ceas.

poezie de Mihaela Banu (21 iunie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au ctitorit strămoşii-o ţară sfântă

În prag de iarnă, foi de calendar,
Ne-aduc aminte că a fost odată,
Din două ţări, doar una-nfiripată,
Ce-ncet ajunse-n ceas de centenar.

Cu multă caznă, nesecat elan,
Au ctitorit strămoşii-o ţară sfântă,
Cu mândru port şi inima ne-nfrântă,
Cu vorba dulce, plină de alean.

Sub cer s-a întregit un nou pământ.
Din mii de piepturi s-au trezit urale.
În faţă-având un ţel şi-o nouă cale,
Şi lacrimi s-au oprit şi jalnic cânt.

Cu un trecut ce ne părea rival,
Scrutând, am cutezat spre viitorul,
Întâii dimineţi sub tricolorul,
Ce ne va fi insemn şi ideal.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud vuind al toamnei vânt

Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârşit.

Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzişul răvăşit
Şi-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins şi sugrumat;
Nu pot tristeţea să îmi strig.

În piept se zbate un suspin
Ştiind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam un şantier de vise

Aveam un şantier de vise-n gânduri.
Macheta o vedeam cu ochii minţii.
Şi aş fi asudat trăgând cu dinţii,
Făcându-mi căpătâi din pat de scânduri.

Un rost aveam, care-mi părea esenţa,
Să-mi storc fiinţa pe altarul trudei,
Sfidând şi timpul şi trădadea iudei
Şi vicii ce le-nfruntă existenţa.

Dar schelele s-au prăvălit in mine
Târând cu ele visele-mi deşarte,
Lăsându-mă cu răni printre suspine,

Lovindu-mă-n timpan cu note sparte,
Când boabe de nădejde din ciorchine,
Treceau prin ruptele năvoade-n moarte.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam un vis că pot să zbor ...

Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalţ pe-un colţ de nor
Şi-n palme, strâns, să ţin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colţ să mă ridic,
Aşa că de la vis abdic
Şi cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem ascuns în inimi un veac de la Unire

Avem ascuns în inimi un veac de la Unire;
Decenii de-mpilare şi ceasuri de speranţă.
Cătând un echilibru pe-a timpului balanţă,
Cu ani de nedreptate şi-alţi ani de lecuire.

Doar împietrite lacrimi ascund muta durere
Şi-ngenunchind pe trepte de româneşti altare,
Vrând ţara stând în tihnă în vechile-i hotare,
Împreunate palme se roagă în tăcere.

Se zbat încă ţinuturi în greaua pribegie.
Zburat-au anii fără ca nimeni să socoată,
Câţi dintre fraţii noştri sunt traşi pe-a vieţii roată,
De clicile spurcate, duhnind a lăcomie.

Năpârci fără coloană si pic de demnitate,
Lachei plătiţi vremelnic, neruşinaţi prepuşi,
Ce-ar vinde România şi-avutul ei la ruşi,
În litera de lege pun practici re-nviate.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băut-ai cupa urii ...

Atâta vrajmăşie, cumplită-ncrâncenare
Şi vorbe fără noimă, în guri gâlcevitoare.
Se huiduie, se strigă, de-ţi ţiuie timpanul.
Printre naivi, din coate mai dă şi grobianul.
Se-aruncă false temeri spre ceata derutată
Şi orice raţiune din faşă-i sfărâmată.
Tu, sărmană strânsură, minţită, grav bolnavă,
Băut-ai cupa urii umplută cu otravă.
În timp ce tu iţi nărui şi vis şi idealuri,
Hienele se urcă pe 'nalte piedestaluri.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!