Poezii de Mihai Beniuc, pagina 4
Veșnicul răsărit
Primește-această floare-n dar,
Un galben trandafir în floare
Ca luna plină-n codrul rar
Când seara-n liniște răsare.
E semnul dragostei ce-o port
Ființei tale totdeauna,
Iar când voi fi de mult un mort
Privește cum răsare luna.
E galbenul de pe obraz
Al celui ce pe veci dispare,
Al soarelui ce-asfinte azi,
Dar mâine iarăși va fi soare.
poezie de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stema țării
Brazii, schela de țiței,
Munți înalți, iar peste ei,
Soarele măreț s-arată.
Ăsta-i chipul țării, iată.
Dar mai afli pe câmpii
Fel de fel de bogății.
Vezi, de-aceea-n jur aici e
O cunună grea de spice.
Iar steluța cea de sus,
Oare ce-o avea de spus?
Socialismul, spune ea
Se clădește-n țara mea!
poezie de Mihai Beniuc din volumul Poezii -Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mihai Beniuc, adresa este: