Mihail Mataringa

Suflete, bătut în cuie...

Suflete, bătut în cuie,
Corpul unde l-ai lăsat?!
Au la cer încet se suie
Iar tu zaci însângerat?!

Suflete, nu poţi să zbori,
Te-au prins cuiele de cruce,
Nu te-nnalţi, nu te cobori,
Nu mai ai unde te duce.

Suflet greu, mai ai putere
Să te lapezi de durere?!

poezie de Mihail Mataringa (1 octombrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Privesc la tine prin ochelari fumurii
Ca la o eclipsă totală de soare
Acoperită eşti de regrete târzii
Câţi ani au trecut-nici tu nu mai ştii
Câţi ani au rămas- e-un semn de-ntrebare

Cu umbra odată alerg şi mă mir
Că noapte-i afară deşi e-n amiază
Prin aer se simte miros de vampir
Abea de mai pot cu greu să respir
Pe-o bancă în parc doi tineri oftează.

Pe-un vers melancolic alunec şi eu
Ca sania pe derdeluş, la vale
Priveam la eclipse cândva, prin liceu
Dar anii se-adună, se-adună mereu
Şi-n urmă rămân doar regretele tale.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoilor

Ce-a urmat după căderea nopţii, nu mai ştiu
Dar am visat că toţi eraţi de faţă
Subţiri şi reci ca pojghiţa de gheaţă
Absurzi şi goi ca un ocean pustiu.

Am auzit că-n secolul ce vine
Nu vor mai fi catarge şi nici mări
Veţi fi umblând pribegi prin depărtări
Să vă viseze cineva ca mine.

poezie de Mihail Mataringa (22 ianuarie 1985)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alcor

Alcor, micuţă stea plăpândă
Abia zărită-n depărtare,
De-ai fi tu gingaşă şi blândă
Cum e-n adânc o stea de mare,

De-ai fi un licurici în noapte
Ori far pe-o insulă pustie,
Sub pomul meu cu vişini coapte
Şezând, ţi-aş scrie-o poezie.

Dar tu, steluţă minunată,
În cer eşti iad! De ce să-ţi scriu,
Când tu, dac-ai putea, pe dată
În foc m-ai pârjoli de viu!

poezie de Mihail Mataringa (27 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa veche, cine...?

Singurătatea mea naşte fantome
În zori de zi mă văd silit
Să-nchid fereastră, să întorc oglindă,
E un destin aproape chinuit.

Corespondenţa mea neridicată
(nici n-aş avea ce mai răspunde)
Soneria e demult stricată...
În casa veche, cine se ascunde?

Versificat sau nu, acest refren
E totuşi peste sufletu-mi o punte...
Aşadar, iubiţi concetăţeni:
În casa veche, cine se ascunde?

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru

Trosnesc sub paşi tomnateci frunze sparte
Şi reci, de parcă-ar fi din alte ere
Copaci scheletizaţi şi-o babă care cere
Ceva nedesluşit - ceva de dincolo de moarte.

Mă-ntorc şi-i văd o clipă ochii seci
Ca doi tăciuni uscaţi pe-o umbră ambulantă
Ajunsă - în sfârşit - pe ultima turnantă
A unei curse lungi, pe-ntinsele poteci.

Aş vrea s-o-ntreb ce vrea, dar latră-un câine
Şi-n bezna nopţii tot mai mult mă-ngrop
Din ceruri cade ploaia, cad frunzele potop
De nu mai cred că zorii vor mai veni şi mâine.

poezie de Mihail Mataringa (26 octombrie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Involuţie

Mă comprim pe zi ce trece
Până când voi arăta
Precum celebrul"raccourci"
"Christos Mort"
De Mantegna.

În contrapartidă
Mi se deşiră sufletul
Mai rău decât
Prelungile figuri
Ale lui Domenikos.

poezie de Mihail Mataringa (4 august 2000)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruina

A mai trecut o iarnă fără nea,
A mai trecut o vară fără soare,
Tiptil mă trec şi eu, deşi n-aş vrea,
Dispar ca un izvor pierdut în mare.

Nu mă-ntreba de ce-n ruină zac,
Nu-mi spune: vai, ce rău îmi pare,
Căci şi-o ruină bine de-o îmbrac
Îşi află peste veacuri căutare.

poezie de Mihail Mataringa (9 martie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ar putea Universul

Dacă Arhimede ar fi avut
Un punct de sprijin,
Ar fi dărâmat Universul.
Dar cum nimeni
Nu i l-a putut oferi,
Universul ar putea
Într-o bună zi
Să se autodărâme
În mii de miliarde
De fărâme.

poezie de Mihail Mataringa (3 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şarpe ascuns în pahar

A intrat un şarpe-ntr-o broască
Într-o broască de uşă, evident
Şi-a ieşit pe partea cealaltă
Senin, liniştit, inocent.

S-a suit un porc pe o capră
Pe o capră de lemn, evident
Şi-anceput să guiţe la Lună
Dând dovadă de mare talent.

Am băgat în porc un căţel
Un căţel de usturoi, evident
Şi-am aprins nu ştiu ce ţigară
Un Carpaţi, un Marlboro sau Kent.

După porc şi ţigări, evident
Vrând să beau un strop de Cotnar
Am găsit o broască pe sticlă
Şi un şarpe ascuns în pahar.

poezie de Mihail Mataringa (29 aprilie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!