Mircea Trifu

Triunghiul de taină

Sunt dorul născut în formă de cruce,
Crescută în lemnul purtat de-un sărman.
O milă de-un veac timid să ridice,
Un cântec în bradul sfârşitului an.

Se aprinde un roşu din albul zăpezii,
Trezirea la viaţă a ochilor goi,
Culorile sării în pletele-amiezii,
Se aştern pe cerul ce doarme în noi.

Privirea de teamă deschide-o fereastră
Şi noaptea e-o scuză, să pot să trăiesc,
Căci plânge iar cerul cu lacrima noastră
Şi-n mine mi-e sete de-al tău "te iubesc".

Pe cer desenat fac un colţ dintr-un unghi,
Dintr-un roşu cuvânt, două inimi sihastre,
Se trezeşte pământu-n-al nostru triunghi
Şi se umple iubirea de tainele noastre.

poezie de Mircea Trifu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri sărutate

Pe ţărmul vieţii mele,
Innobilându-mi chipul,
Aprind pe cer candele
Să ardă-n ele timpul.

Şi pe nisip scriu "dragă"
Iar marea mi-l culege
Şi în abis aleargă,
Misterul să-i dezlege.

Din valuri închinate
Cu sare şi argilă,
Pe spume ne-bronzate,
Se naşte-a mea copilă.

Din floare de coral,
De mare tăinuită,
O sfântă-n sfântul Graal,
Dar încă ne iubită.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Trifu (Arezzo, Italia)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!