Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Mirela Grigore

Poezii de Mirela Grigore

FABULA PĂIANJENULUI CRUCE

Un păianjen gri-gălbui, cocoțat pe un catarg,
A pornit-o-n aventură și privește-acum în larg,
Vrea s-ajungă-n lumea mare și să uite de urgie,
C-a avut belele multe, în oraș, la Primărie.
El, un octopod cu fler, ce făcuse țesături,
A ajuns să-i fie temă de-ale lui progenituri,
Deși dânsul le crease și le instruise bine
Cum să-și facă pânză deasă și cu noduri multe, fine,
S-a trezit că, dintre ele, multe vor să îl trădeze
Dar bătrânul araneus ia măsuri, să le fenteze.

Însă teama de-ai săi semeni, care-l adulau cândva,
Îi anchilozase tarsul, cleștele-i paraliza,
Dar credința că el poate și că încă-i cineva
L-a făcut să evadeze, pentru-a-i demoraliza!
Ar avea ceva motive, dacă am privi trecutul,
C-a țesut o viață-ntreagă pânza lui prin tot ținutul,
A făcut din mai nimicuri multe-averi pe giumbușlucuri,
Primăria i-a fost oază de lumină pentru trucuri.
A făcut acrobație printre ițe înnodate,

[...] Citește tot

fabulă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De n-aș zâmbi...

De n-aș zâmbi, aș fi o anonimă,
Aș fi o mască rece, orice-aș face,
Dar eu zâmbesc, iar viața e sublimă
Și-n inimi pun doar dragoste și pace.
Un zâmbet cald e sabia ce taie
Durerea, frica, răul și tristețea,
E cheia care-aprinde o văpaie
Și-n ochii reci aduce frumusețea.

De n-aș zâmbi aș fi fântână seacă,
Aș fi un cer cu nori și-aș fi furtună,
Dar eu zâmbesc și uraganul pleacă
Și-ți pune-n suflet sori și vreme bună.
Un zâmbet pune-n inimi curcubeul,
E-o luminiță-aprinsă în fereastră,
E zarea-n care se topește greul
Și liliacul proaspăt dintr-o glastră.

De n-aș zâmbi aș fi o stâncă stearpă,
Ce-și poartă printre nori singurătatea,

[...] Citește tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața e un bal mascat

În viața noastră, oameni ni se spune,
Dar timpul ne transformă într-o mască,
Ce-o afișezi pe chip, când ieși în lume
Și joci un rol de dur sau gură cască.

Vecina mea e-o mască reușită
Și mă holbez din când în când la ea,
Pe mulți bărbați îi bagă în ispită,
Dar masca mea de om fidel n-o vrea!

Nevasta mea e omul ce pozează
În masca ei, de-o viață, a cinstită
Și-acum vecinul, aprig, o tratează...
Eu tac, e medic-șef, iar ea-i răcită!

Sunt împlinit, căci stăm cu mama-soacră,
Nu poartă masca ei de poamă acră,
E-o doamnă, pentru noi ea se consacră,
Dar pentru ea, doar fiică-sa e sacră.

[...] Citește tot

poezie de Mirela Grigore din Un râs asumat
Adăugat de Mirela GrigoreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cumătra de la Orăștie

O cumetriță vulpe, fistichie,
Ce locuia la vilă-n Orăștie,
Avea din abundență cașcaval
Și, prin împrejurimi, n-avea rival.
Fusese conțopistă-n primărie
Însă roșcata noastră, cu tărie,
Dorindu-și ca să ajungă mult mai sus,
Își face-un plan, cum lesne-ați presupus.

Nu se mai mulțumește cu ce are
Și-și pune coada, iute, pe spinare,
Să-ajungă deputată-n capitală,
Că-n Orăștie, viața e banală.
Nu-i pasă de nimic, când dă averea,
Să-și satisfacă, din belșug, plăcerea,
Căci încă o ajută și blănița
Și-al ei botic, ce-l țuguia... Lelița!

În drumul ei către această pistă,
Nicio jivină, practic, nu-i rezistă...

[...] Citește tot

fabulă de Mirela Grigore
Adăugat de Mirela GrigoreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daruri

E ziua mea și-mi ninge flori în plete,
când talpa, vârful ierbii, îl sărută,
iar eu colind cărările secrete,
prin labirint, în lumea neștiută.

Îmi pierd privirea-n discul de petale,
când soarele-mi coboară-n palme raze
și-mi dăruie puterile vestale,
să pot purta pe umeri munți de fraze.

Îmi rătăcesc auzul printre triluri,
când vântul blând mă mângâie pe frunte
și-mi dăruie refrene din viniluri,
uitate de un car de ani pe-o punte.

Îmi uit tot dorul greu pe o stamină
ce-și picură, rar, puful pe-o petală
și-mi dăruie, în taină, o vitrină,
pictată cu distanța zenitală.

[...] Citește tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destin și soartă

Ziua în care mi s-a scris destinul era înnorată,
Universul avea o vibrație de armonie sincopată,
Ursa Mică tăinuia cu Marte un trigon,
iar eu mă născusem să fiu doar Epigon.
Un bumerang cosmic mi s-a înfipt adânc în spate,
ca să port durerea pe drumul scris de Carte,
misterele Universului sălășuiau în străfunduri neștiute,
care se îndepărtau ușor nevăzute.

Tatuate în suflet, iubiri și regrete meschine
mă purtau pe cărări și poteci de neghine,
șoaptele sufletului fugar mă amăgeau,
iar vampirii lumii mele, de vlagă, mă sugeau.
Energiile furtunilor erau apocaliptice,
iar eu înaintam în căutări eliptice,
Orion și-a prins în centură o stea,
dar destinul o îndepărta să nu fie a mea.

Înfometat de mine, cel de mâine,
am înfipt mâinile în mărăcini ca într-un colț de pâine

[...] Citește tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorurile mele

Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrățișarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.

Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieții,
Mi-e dor de stropii prinși în piedestaluri
Și de mireasma dulce a fâneții.

Când clipele aleargă-n răsărituri
Și pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine și pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.

Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.

[...] Citește tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul vieții

Am trecut prin timp, ca pasărea în zbor,
Încă mă înalț către cer, spre Soare
Și iubesc cu foc orișice ninsoare,
Ploile de vară și al toamnei nor.
Am țesut în ani pânze către stele,
Clipele-au brodat noduri de lumină
Printre pașii mei, prinși într-o grădină,
Unde înfloresc gândurile mele.
Ceasurile grele au ucis dureri
Și-n petala rozei au strivit licori,
Iar din deznădejde mi-am făcut comori
Pentru noaptea albă, care-mi dă puteri.

Am dansat doar valsul ce-a născut în noi
Un poem sublim nopților cu lună,
Iar sărutul cald l-am urcat pe-o strună,
Din iubiri să crească frunze de trifoi.
Am trecut prin Iad, măsurând cuvinte,
Invocând tot Cerul să coboare-n noi
Și-n amurgul serii, contemplat în doi,

[...] Citește tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E ziua ta, iubite

E ziua ta, iubite, e-nnorat...
Și cerul plânge-amarnic, câteodată!...
Tu ai rămas în ani înamorat
Și eu... Doar fata ce eram odată!
Prin anii care-au scris povestea noastră,
Noi n-am încremenit, nicicând, iubirea,
Am pus un arc de timp în noaptea-albastră
Și am cules din umbre fericirea.

E ziua ta, iubite, și-ți urez,
Să fii o pasăre ce-și poartă zborul
În zarea mea senină și-ntr-un crez,
Că împreună definim fiorul.
Noi n-am golit de sensuri nici dorința
Și-am desenat în mângâieri asceză,
Cu ruga mea, noi scriem biruința,
Punând trădarea-n altă ipoteză.

E ziua ta, iubite, și-ți doresc
Să-ți poarte vântu-n brațe bucuria,

[...] Citește tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Experiment

Hai să ne jucăm de-a Dumnezeu
și să facem, azi, de încercare,
dintr-o proteină de la leu,
antidot de frică și
turbare.
Luăm eșantion, la întâmplare,
lilieci și două târâtoare,
apoi injectăm, de încercare,
serul obținut la
lipitoare.
Studiem reacția-n trinom,
fascinați de bune rezultate...
însă, injectându-l și la om,
observăm, în lanț,
alteritate.
Oamenii se sfâșie-ntre ei,
zboară spre-nălțimi, dar rătăcesc,
se târăsc ca șerpii, deși-s zmei,
sechestrând pe cei ce ne
iubesc...

[...] Citește tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Mirela Grigore, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook