Poezii de Nicolae Matei, pagina 15
Linișor lunecă luna
Linișor lunecă luna, luminându-și drumul bolții,
Dulce tremur, glas duios vibrează în vălul nopții,
Trilu-i înduioșător încântă stârnind fiorii,
Freamătă dorul hoinar în cântul privighetorii.
Cheamă dragostea-n tăcere să-i fie cât mai aproape,
Se prelinge tânguirea într-un susur lin de ape,
Tresar florile-adormite, suspină prin frunze dorul,
Este cântecul de mamă ce își leagănă odorul.
Suave chemări străpung peste liniștea adâncă,
Iubirea n-a apărut. Tristă, mai așteaptă, încă.
Liniștea-i acum deplină în grădina adormită,
A tăcut privighetoarea... Cântă inima-i rănită.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul comerciant
S-a dus veste prin pădure:
Cei ce vor mai mult să fure
Vor fi monitorizați
Și aspru sancționați.
Se vor face prin ocoale
Percheziții și controale,
Animalele de pradă
Au fost puse toate-n gardă,
S-a instituit, se știe
Și taxa pe lăcomie.
Lupul a fost obligat
Să-și ia casă de marcat,
Să fie înregistrat
Tot vânatul ce-a mâncat
Dar când colo, ce să vezi?
Consumase patru iezi,
Unu-a dispărut din ei
Că marcase numai trei.
A venit urgent controlul,
A depistat infractorul,
[...] Citește tot
fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am ascuns de toamnă...
M-am ascuns de toamnă într-un vârtej de frunze rătăcite,
Lenevind mă poartă vântul spre orizonturi prăfuite.
M-am ascuns de toamnă sub un butuc de vie plin de struguri,
În visul ruginit al viței se trezesc și plesnesc muguri.
M-am ascuns de toamnă sub poala mărului ce stă să ardă,
Freamătă ușor, se teme că frumusețea o să-și piardă.
M-am ascuns de toamnă sub un gutui ce candela-și aprinde,
Arde fitilu-n felinar, raza speranței se întinde.
M-am ascuns de toamnă iar sub nucul falnic din grădină,
Coji de nuci se zdrențuiesc, foșnește-n ram frunza-i puțină.
M-am ascuns de toamnă în nostalgia dulcilor tristeți,
Mi-a fugit dorul de-acasă în zorii unei dimineți.
M-am ascuns de toamnă într-un lăcaș de răvășite gânduri
Și m-a găsit în zboru-mi lin prin păsări pribegind în cârduri.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai zăboviți
Mai zăboviți, cocori și berze, nu vă-ncumetați la drum,
Acolo-i cald și vremea-i bună, frigu-i peste noi acum,
Au căzut ninsori puhoi, zăpezi târzii ne-au fost trimise,
Zace înghețată balta, cărările sunt închise.
Zăboviți, cocori și berze, sosirea voastră-i în zadar,
Stau izvoare-nțepenite, se fură zile-n calendar,
Încă nu-i topită neaua, câmpuri dalbe, zgribulite
Dorm sub plăpumi înghețate, de polei înmărmurite.
Mai zăboviți, rândunele, pe la streșini agățate
Sloiurile împietrite stau de-a valma spânzurate,
Cuiburi roase, părăsite în restriștile uitării
Vă așteaptă-ncremenite să veniți din largul zării.
Mai zăboviți, păsărele, iarna va sfârși-n curând,
Mângâieri v-aduc în zboruri vânt călduț și-un soare blând,
Primăvara ne surâde alungând umbra tristeții,
Pe aripi să ne aduceți dulcea bucurie-a vieții.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Rază desprinsă din soare,
Nestemată între stele,
Pată vie de culoare
În desenul vieții mele.
Ochii ei, privire blândă,
Brațe, mângâieri ușoare,
Glasul, rostire plăpândă,
Dorul ei, rană ce doare.
Zâmbet, primăvară nouă
Îmbrăcată-n sărbătoare,
Lacrima, boabă de rouă
Plânsă-n pâlnie de floare.
Părul, unduiri de lanuri,
Gura, fagure de miere,
Anii ce-ai venit în valuri
S-au adunat în tăcere.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Rază desprinsă din soare,
Nestemată între stele,
Pată vie de culoare
În desenul vieții mele.
Ochii ei, privire blândă,
Brațe, mângâieri ușoare,
Glasul, rostire plăpândă,
Dorul ei, rană ce doare.
Zâmbet, primăvară nouă
Îmbrăcată-n sărbătoare,
Lacrima, boabă de rouă
Plânsă în potir de floare.
Părul, unduiri de lanuri,
Gura, fagure de miere,
Anii au trecut în valuri,
S-au adunat în tăcere.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândra mea
Să o vezi pe-a mea mândruță ce frumos e îmbrăcată,
Cu catrință și maramă și cu ie înflorată,
Când mă-învârt cu ea la horă, fusta i se face roată,
Saltă și bate opinca, în pământ se face groapă.
Pe fâneața-înmiresmată, vara, la cosit pe luncă,
Tot la ea mă duce gândul și mi-i tare drag de muncă,
O zăresc din depărtare, vine-n brațe cu ulciorul,
Apa rece-mi stinge setea, ea îmi potolește dorul.
Rumenă în obrăjori, strânge fânul în căpiță,
O ridic de subsuori și ne dăm câte-o guriță,
Ciocârlia cântă-n zare pân* ce soarele apune,
Suntem tare fericiți că trăim în astă lume.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e teamă să adorm
Departe mi-e somnul în noaptea pustie,
Plutesc în neliniști, în albul ei rece,
Năvalnic dă gândul s-aștern pe hârtie
Ceva despre dorul încins ce nu-mi trece.
Mi-e frică s-adorm, să nu mă chinuie-n vis
Singurătatea ce-ar vrea să mă cuprindă,
Zburăm, să ne visăm pe-un țărm de paradis,
Pe mări albastre iubirea să se-ntindă.
Ne-arunce marea în valul desfătării,
La sânu-ți cald să mă apropii, să mă strângi,
Voal de mireasă va țese spuma mării,
Din ochii tăi senini tristețea s-o alungi.
Licăre stele pe-a cerului cărare,
O salbă-ți împletesc și facem legământ,
Călăuză s-o alegem pe cea care
Își va dori să ne mai țină pe pământ.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mielul
Într-o noapte zbuciumată,
Pătimașă, cum se spune,
Într-o iesle la corlată,
A venit un miel pe lume.
Ciobănașul de la stână
L-a găsit de dimineață
Înghețat, plin de țărână
Și l-a readus la viață.
Zburda liber pe izlaz
Bucurându-se de soare,
Trecuse peste necaz,
Alerga printre mioare
Durduliu și dolofan
A crescut, s-a făcut mare,
Toată ziua pe tăpșan
Se gândește la mâncare.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mistreții
Sălașe ascunse în bălți înghețate,
În cuști oțelite, împietrite de ger,
Zac mărmurite-n stufărișuri uscate
Cu vârfuri de lance-ndreptate spre cer.
În albul zăpezii ce-n câmpuri străluce,
Prin dâmburi de gheață ușor vălurite
Se-alungă în zare umbrite năluce,
Mistreții, în turme, trosnind din copite.
Năvală în tropot, în sumbre priveliști,
Aleargă-n decorul pierdut prin nămeți,
Gonesc înspre lanuri lăsate-n izbeliști
Să scurme pământu-n căutări de știuleți.
Colții de fildeș străpung crusta gheții,
Nări pufăinde se-afundă-n zăpadă,
Cu ochii lor ageri atenți stau mistreții,
Își ronțăie hrana, îndură și rabdă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Nicolae Matei, adresa este:
