Nicolae Matei

Moartea primăverii

A mai murit o primăvară
În rochie albă de mireasă,
În voalul ei de domnişoară
Şi giulgiu moale de mătasă.

Hingheri veniţi din altă lume
În inimă-au înfipt pumnalul,
Pe cruce n-au scris niciun nume,
A dispărut în timp cu valul.

Din drum întoarsă, sluta iarnă
A pus otrăvuri, se răzbună,
Dureri a început să cearnă
Iubirile să le răpună.

Dar nu e dusă pe vecie,
Va re-nvia şi mai frumoasă,
O aşteptăm din nou să vie:
-Mireasă-ntoarce-te acasă!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am cerşit la porţi străine

La viaţa mea am fost sărac, nu m-am ştiut un om bogat,
M-am rugat lui Dumnezeu, sunt mulţumit de cât mi-a dat,
În raiul nostru părintesc, de dragoste înconjuraţi,
Într-o odăiţă caldă am crescut toţi patru fraţi.

Un boţ de turtă de-l aveam frăţeşte îl împărţeam,
Dintr-o strachină de lut mâncam toţi, ne săturam,
Ne-apăram unul pe altul, grij-aveam de fiecare
Şi purtam cu drag pe noi haina fratelui mai mare.

N-am ştiut ce-i sărăcia, nu ne-am plâns în faţa sorţii,
Cu ambiţie şi sete desluşeam tainele cărţii,
Alergam pe mal de Râmnic, pe întinderea câmpiei
Şi simţeam mereu alături farmecul copilăriei.

N-am vrut să-mi forţez norocul, n-am putut strânge avere,
N-am cerşit la porţi străine, cinstea drepturile-şi cere,
Versuri cu drag aşternute pe un petec de hârtie
Vi le dăruiesc doar vouă... Nu am altă bogăţie!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne afundăm în anotimpuri

M-a luat în braţe timpul şi nebun cu mine fuge,
Clipa nu vrea să mă ierte, spulberă şi mă străpunge,
Un popas nu vrea să facă, trage spre vremelnicie,
Se opreşte dăruindu-mi fărâma de veşnicie.

Înotăm spre ţărm de ape cu ieşire la limanuri,
Colindăm cerşindu-i vieţii visuri, idealuri, planuri,
Într-o lume răvăşită, de incertitudini plină,
Soarele nu se arată, bolta nu-i aşa senină.

Am să-i umezesc nisipul, să-l opresc să nu mai curgă,
În clepsidra lui avară anii să nu se mai scurgă,
Ne-afundăm în anotimpuri, amurgul ne smulge zile,
Ne vom duce în tăcere cătând cioburi de argile.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne afundăm în anotimpuri

M-a luat în braţe timpul şi nebun cu mine fuge,
Clipa nu vrea să mă ierte, spulberă şi mă străpunge,
Un popas nu vrea să facă, trage spre vremelnicie,
Se opreşte dăruindu-mi fărâma de veşnicie.

Înotăm spre ţărm de ape cu ieşire la limanuri,
Colindăm cerşindu-i vieţii visuri, idealuri, planuri,
Într-o lume răvăşită, de incertitudini plină,
Soarele nu se arată, bolta nu-i aşa senină.

Am să-i umezesc nisipul, să-l opresc să nu mai curgă,
Din clepsidra lui avară anii să nu se mai scurgă,
Ne-afundăm în anotimpuri, amurgul ne smulge zile,
Ne vom duce în tăcere cătând cioburi de argile.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neaţalaşul de-altădată

Ne-ngheţa mâna pe clanţă,
Ne trăgeam pe noi o hanţă,
Din salcâmii lui Birjaru
Ne-alegeam ghioaga şi parul.

Pregătirile sunt gata,
Veselă, grăbită-i ceata,
Trăistuţa, paltonaşul
Şi-am plecat cu neaţalaşul.

Răsuna Uliţa Morii,
S-au pornit colindătorii,
Colindam din casă-n casă
Pe sub streşini la fereastră.

Dar când am ajuns la cot
Ni s-a înfundat de tot,
Ne-a rămas cizma-n noroi,
La picioare eram goi.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni s-a născut Iisus!

Se-aprinde-o luminiţă-n zori de ziuă,
Magii, vestind, pe boltă-ncep să lunece,
Un iz dulceag de grâu zdrobit în piuă
Răzbate-n aluatul sfânt din scutece.

Steluţa tainică pătrunde-n suflet,
Nădejdi răsar în calea mântuirii,
Îngeri în cor dau cerului răsunet,
Păcate ard în razele iubirii.

Lin licăreşte-n candela din grindă
Credinţa vie ce-n noi nu a apus,
O stea mai tare stă să se aprindă,
E sărbătoare... Ni s-a născut Iisus!

Crăciun fericit!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge pe masa de Paşte

Din cerul cu nori înfloriţi
Tot ninge pe Masa de Paşte,
Speranţa din pomi logodiţi
În sân de petală renaşte.

De linişte Masa e plină,
Trec gâze, albine-n colindă,
Din trupul sfinţit în lumină
Nădejdile-ncep să se-aprindă.

Mieii-şi plâng fraţii-n tăcere,
Zbor fluturi... Cad flori de cireş,
Dorinţă la viaţă le cere,
Ninsoarea n-ar vrea să dea greş.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori târzii

Norii sterpi, lipsiţi de vlagă, cern ninsori întârziate,
Fulgii plâng de supărare pe cărările uscate,
Cerul iernii mohorâte speră într-o revenire,
Ar dori să dea atacul într-o ultimă zvâcnire.

Liniştit de sus să ningă şi zăpada să ne-ngroape,
Să ne-acopere omătul, să visăm, să fim aproape,
Să chemăm spre dimineaţă trecători dornici să vadă
Câtă dragoste există în doi oameni de zăpadă.

Aşternutul şi-l va strânge, iarna-n grabă o să plece,
Gerul, frigul şi îngheţul dispar din inima-i rece,
Soare blând ne ocroteşte chiar de razele-s departe,
Curg zăpezile topite... Curg speranţele deşarte...

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de martie

Când amurgu-şi încâlceşte negre plete în şuvoi,
O altfel de înserare se coboară peste noi,
Adoarme zefirul serii peste gândurile seci,
Luna-şi varsă tot argintul peste-ntinsele-i poteci.

N-am să pot vedea curând mândra floare-a primăverii,
Pâlpâie speranţa grea într-o lume a tăcerii,
Ştiu că totuşi îi e bine, vremea nu-i potrivnică,
Ar dori să-i fiu alături, e mereu puternică.

În pustiul nopţii reci, la adânci chemări de mumă,
Într-un vaiet surd scâncesc bobocii pişcaţi de brumă,
Mândrul mire îmbrăcat în straie de ginerică,
Caisul înmiresmat, darul nunţii şi-l ridică.

Noaptea vrea să fie scurtă, timpu-mi pare că e lung,
Să şterg praful de pe stele, măturător vreau s-ajung,
Să ne-alegem împreună un tărâm de flori albastre,
Tu să fii stăpâna nopţii peste gândurile noastre.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de toamnă

Ziua îşi sfârşeşte drumul în amurgul cenuşiu,
Nopţii îi deschide poarta lăsând voalul plumburiu,
Nori răzleţi se plimbă-n voie prin văzduhul liniştit,
Vălul negru se coboară peste satul adormit.

Plopii, negre siluete, rupţi dintr-o lume de basme,
Înşiraţi ca nişte umbre umple noaptea de fantasme,
Printre nori strecoară luna blânde raze de lumină,
O admiră-n drumul ei crizantema din grădină.

Mărul doarme liniştit, mulţumit de-a lui povară
Şi în visul lui adânc înfloreşte-a doua oară,
O broscuţă n-are somn, într-o ultimă strigare
Răguşită nu renunţă la a dragostei chemare.

Greierele-aruncă fracul, îmbracă de zor paltonul,
Vioara e pusă-n cui, a luat sfârşit sezonul,
Chefuind noapte de noapte vara-ntreagă-a tot cântat,
N-a strâns nimic în cămară, acum doarme nemâncat.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!