Poezii de Nicolae Matei, pagina 2
Crizantema
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruțătoare,
Surâde, învinge frigul înfruntând vremea de-afară,
Soarele-i trimite-o rază blândă și ocrotitoare.
Între flori biruitoare, ploaia, vântul n-o doboară,
Izbândește-a ei iubire, luptă fără încetare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruțătoare.
Dinspre deal vine tristețea împroșcând a ei vâltoare,
Curg petale, albe lacrimi, într-o plângere amară,
Suferă și nu renunță, e o bravă luptătoare,
Sfârșește ca o martiră printre flori nemuritoare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mângâierea mamei
Îmbrățișează-mă ca altădată, mamă,
În mângâieri de dor să plâng pe ai tăi umeri,
Grijile vieții te-au ajuns de bună seamă,
Numai tu știi câte înduri, cât de mult suferi.
M-am reîntors... Pe unde-am fost n-am avut teamă,
Zilele-așteptării să nu le mai înnumeri,
Îmbrățișează-mă ca altădată, mamă,
În mângâieri de dor să plâng pe ai tăi umeri.
Ai îndurat prea multe în plângeri, în tăceri,
O lacrimă ți se prelinge de sub geană,
Îți cer iertare că n-am putut veni de ieri
Și chiar dacă mă cerți primesc a ta dojană,
Îmbrățișează-mă ca altădată, mamă!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua mea
Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.
Cu patimă și plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Și-a astrelor cu o... Fecioară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna a uitat să ningă
Supărate anotimpuri pe la noi nu vor să treacă,
Răzvrătite vin în grabă, stau puțin și apoi pleacă.
Vremea-n treacăt ne tot minte, nu e cea din calendare,
Suferă pământu-n tihnă, hainele îi sunt murdare.
Iarna a uitat să ningă, ziua zace-n întuneric,
Ne-au amenințat nori negri, au trecut, și-au dat în petic,
Prin ninsorile răzlețe ne-au trimis câteva semne,
Neaua nu vrea să se-arate, n-are cine s-o îndemne.
Domolit fâlfâie vântul din aripi înțepenite,
Zboară ciorile-n izbeliști peste câmpuri zgribulite,
Întristată e pădurea legănându-și goale ramuri,
Stau copiii supărați așteptând iarna la geamuri.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de toamnă
Semnul toamnei lin apare,
E rumoare în câmpie,
Pe coline, prin ponoare,
Trece-o pată arămie.
Emoții îmi răscolesc
Melancolicele gânduri,
Berzele își pregătesc
Rânduielile în cârduri.
Inc-o toamnă-a mai sosit,
Eu îi spun:,, Bine-ai venit ''!
acrostih de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La bunici
Vreme bună, cer senin, zile frumoase de vară,
Ce frumos e în vacanță la bunicii de la țară!
Am scăpat de-asfaltu-ncins, larma și forfota mare,
Leagănul ne-așteaptă-n curte, sub o boltă la răcoare.
Am plecat apoi în câmp, înspre lanuri, spre ogor,
Roua-ncet se ridicase, vântul adia ușor,
Stoluri gureșe de vrăbii scutură de zor scaieții,
Lanuri pline de porumb își arată-acum știuleții.
Înspre înălțimi de cer se avântă ciocârlia,
Floarea soarelui ușor își rotește pălăria,
Vuiet se aude-n preajmă, e un zumzet de albine,
Harnice se duc în grabă cu polenul la stupine.
Un iepuraș rătăcit o zbughește pe furiș,
Speriat fuge în goană pierzându-se în tufiș,
Popândăul de câmpie, cocoțat pe-un mușuroi
Se ridică-n două labe privind curios la noi.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am împăcat cu gândul
M-aș face-un râu și cursul lin mi l-aș întoarce
Să clipocesc pe urme vechi înspre izvoare,
Stânca s-o simt aproape când lacrimă își stoarce,
Nu vreau să mă prăvăl și să mă pierd în mare.
M-aș face-un pom întors la seva de-începuturi
Să uit de toamna ce ramuri verzi mi-a văduvit,
De iarna ce-mi întinde recile-așternuturi,
Să fiu în primăvară când ramul mi-e-nflorit.
Visez frumos, mă întristez că nu se poate
Să mă-ntorc la vremuri de-nceput oricât aș vrea,
Se-nvârte roata timpului stăpână-n toate,
M-am împăcat cu gândul... Trăiesc în toamna mea.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne părăsesc părinții
Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
A nopții gheară se-nfige-adânc în sat,
Nălucile-și împrăștie fiorii reci,
Stranii umbre joacă-ntr-un decor ciudat.
Aruncă bufnițe priviri pătrunzătoare,
Țipă în cor prin poduri vechi și ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.
Prea des se-aude glasul bufniței în sat,
Prea multe stele se desprind și apoi pier,
Săraci, îmbătrâniți, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinții dragi, se duc la cer.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne părăsesc părinții...
Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
Gheara nopții coboară și se-înfige-n sat,
Nălucile-și împrăștie fiorii reci
Și umbre stranii joc într-un decor ciudat.
Aruncă bufnițe priviri pătrunzătoare,
Țipă în cor prin poduri vechi și ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.
Prea des se-aude glasul bufniței în sat,
Prea multe stele se desprind și apoi pier,
Săraci, îmbătrâniți, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinții dragi, se duc la cer.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
Nu se-arată nori pe boltă,
N-a picat un strop de ploaie,
S-a strâns ultima recoltă,
Fierbe mustul în butoaie.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Nicolae Matei, adresa este: