Nicolae Matei

Toamna mea

M-aş face-un râu şi cursul lin mi l-aş întoarce
Să clipocesc pe urme vechi înspre izvoare,
Să simt aproape stânca ce lacrimă îşi stoarce,
Nu vreau să mă prăvăl şi să mă pierd în mare.

M-aş face-un pom întors la seva de-nceputuri
Să uit de toamna ce ramuri verzi mi-a văduvit,
De iarna ce-mi întinde recile-aşternuturi,
Să fiu în primăvară cu ramul înflorit.

Visez frumos, mă întristez că nu se poate
Să mă-ntorc în vremuri de-nceput oricât aş vrea,
Se-nvârte roata timpului stăpână-n toate,
M-am împăcat cu gândul... Trăiesc în toamna mea...

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul toamnei

Petalele se sting uşor,
Mai tare se ascute spinul,
Albit, într-un pudrat decor
A sărutat brumei veninul.

Roşu, înflăcărat covor
Aşterne peste timp destinul,
Petalele se sting uşor,
Mai tare se ascute spinul.

E rece, nu suportă frigul,
Privind, mă trece un fior:
Se duc şi anii mei în zbor,
Învăluie încet suspinul,

Petalele se sting uşor...

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au ierni...

Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Noaptea, troienele ne-au îngropat tot satul,
Viscolu-n geam bătea zăpada spulberată,
Viforniţa-mproşca de-a lungul şi de-a latul.

Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Poteci ne deschideai prin munţii de zăpadă,
Mă deşteptam în hârşâitul de lopată
Ce răzbătea în odăiţa scundă, caldă.

Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Făceai cărări, măturai neaua la fereastră
Şi întunericul îl alungai îndată,
Lumina lină pătrundea în casa noastră.

Trecut-au ierni... Dar nu mai eşti cu mine, tată,
De supărare iarna a uitat să ningă,
Mi-e dor, s-au dus zăpezile de altădată,
Noi suntem bine, spune-i mamei să nu plângă!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-mă la viaţă

-Întoarce-te, suavă primăvară
Şi umple-mi golul ce mi-a fost lăsat!
Vino, trezeşte-mă la viaţă iară,
Dă-mi înapoi ce iarna mi-a furat.

Tu-mbraci copacii cu mugurii plăpânzi,
Se vor umfla şi vor plesni îndată,
Firave frunze împinse spre izbânzi,
Râzând, vor înverzi pădurea toată.

Tu laşi izvorul lin curgând spre vale
Să şiroiască-n scurgeri cristaline,
Aduni în vaduri unduiri domoale
Şi-aduci în murmur zumzet de albine.

Tu-ntorci din pribegie de departe
Păsări cu dor neţărmurit de-acasă,
Zburând din zori şi până-n prag de noapte
Nu ştiu de oboseală, nu le pasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai să ştii

Tu n-ai să ştii cât suferă pădurea,
Cât freamătă plecându-şi triste ramuri
Când norii negri adunaţi de-aiurea
Mi-aduce ploaia mohorâtă-n geamuri.

Tu n-ai să ştii cât suferă izvorul
Când cu mâhnire susură-n cascadă,
Îndurerat la vale-mi curge dorul,
Nerăbdător alături să te vadă.

Tu n-ai să ştii că-n suferinţă-i lanul,
Că macul ofilt i-a stins iubirea,
E abătut în zbor şi ciocârlanul
Ce-şi tulbură spre înălţimi privirea.

Tu n-ai să ştii vreodată tot ce simt
Atunci când mă privesc în ochii tăi,
Un licăr se aprinde şi presimt
Că ard în ale dragostei văpăi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa cu Dragobete

Ce frumoasă-i tinereţea petrecută-n sat la ţară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe uliţa de la moară, pe băncuţa de la poartă
Cu sfială se ţesea dragostea, întâiaşi dată.

Visători, vrăjiţi de lună, sub salcâmul singuratic
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaş şi tainic,
Dragoste, alean şi patimi în noi se aprind şi ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.

Lunecând pe-a nopţii boltă stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelaţii cad înspre pământ şi pier,
Fericiţi şi strânşi în braţe, tandri şi cuprinşi de dor
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.

... E trecut de miezul nopţii. Vântul începea să bată,
Liniştea e întreruptă de un scârţâit la poartă:
-Te sărut la despărţire, pune-ţi pe umeri năframa!
Cu nelinişte şi teamă o chemă în casă mama.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa cu dragoste

Ce frumoasă-i tinereţea petrecută-n sat, la ţară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe uliţa de la moară, pe băncuţa de la poartă,
Cu sfială se ţesea dragostea, întâiaşi dată.

Visători, vrăjiţi de lună, sub salcâmul singuratic,
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaş si tainic,
Dragoste, alean şi patimi în noi se aprind şi ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.

Lunecând pe-a nopţii boltă, stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelaţii cad înspre pământ şi pier,
Fericiţi şi strânşi în braţe, tandri şi cuprinşi de dor,
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.

... E trecut de miezul nopţii. Vântul începe să bată.
Liniştea e întreruptă de un scârţâit la poartă,
-Te sărut la despărţire, pune-ţi pe umeri năframa!
Cu nelinişte şi teamă o chemă în casă mama.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valentin şi Dragobete

Pe la sfârşitul de iarnă, în luna lui Făurar,
Două sărbători frumoase sunt trecute-n calendar,
Îndrăgite şi iubite de băieţi dar şi de fete,
Zile de îndrăgostiţi: Valentin şi Dragobete.

Cel tânăr nu-i de la noi, e venit din ţări străine
Să-i înveţe pe români cum să iubească mai bine,
Snob, monden şi elegant, pripăşit de câţiva ani,
Ne dă lecţii de iubire imitând pe-americani.

Dezinvolt şi îndrăzneţ se-adresă în ofensivă:
-Eu sunt tânăr şi galant, plin de iniţiativă,
Noi purtăm ţoale de firmă, îmbrăcăminte de vis,
Nu le cumpărăm din ţară, le luăm de la Paris.

N-avem lipsă de lovele, buzunaru-i plin de sfanţi,
Cheltuim cât ne vor muşchii cu fiţe de Dorobanţi,
Nopţi întregi noi ne distrăm şi prin baruri şi prin cluburi,
Cu prietenii din gaşcă, ne cinstim şi ne dăm fumuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul şi dorul

Mi-a furat dorul de-acasă vântu-n adierea lui,
S-au înţeles împreună şi-au plecat în hoinăreală,
Amândoi se-împacă bine, umblă brambura, hai-hui,
Peste plaiuri ruginite şi peste pădurea goală.

Zburdă lin peste văzduhuri, spre înaltul cerului,
Norii i-au primit la joacă, se întrec în vânzoleală,
Mi-a furat dorul de-acasă vântu-n adierea lui,
S-au înţeles împreună şi-au plecat în hoinăreală.

Vântul s-a întors cuminte şi cuprins de toropeală,
Obosit, cu-aripa frântă căzu pradă somnului,
Doru-întârzie să vină, încă stă la îndoială,
Îmi fac griji că nu mai vine şi-am căzut la învoială
Să-l reclam, de mâine-începe urmărirea generală,
Mi-a furat dorul de-acasă vântu-n adierea lui.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin rândunelele!

Se-ntorc rândunele-acasă sfârşind al chemării dor,
Purtând nestinsele iubiri în drum lung, istovitor,
Cu aripi aproape frânte străbătând străine zări,
Înfruntând furtuni şi vânturi pe-ale mărilor cărări.

Cuiburi vechi, părăginite, părăsite-n prag de toamnă
Plâng sub streşini, pe la case, le aşteaptă şi le-ndeamnă
În culcuş să se-odihnească, să îşi tragă răsuflarea,
Să le-aline suferinţa străbătând în soare zarea.

În al nopţii vis lăuntric zburdă mieii pe imaş,
Puişorii umplu cuibul, cu ciocuri mânjite-n caş,
Vor începe noul ciclu în a vieţii grea vâltoare,
Răzbat prin răbojul vremii generaţii migratoare.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!