Poezii de Nicolae Matei, pagina 4
Dorință de iarnă
Mă-ntreabă iarna de ce-s trist,
De ce mă pierd în rele gânduri,
Să fiu mai vesel, optimist,
Îmi cere-n repetate rânduri.
Tristețea rece o să-mi treacă,
Ar vrea să mă înveselească,
Să-i spun ce trebuie să facă
Dorința să-mi îndeplinească:
-Să-mi fie stinsă supărarea,
Să-mi fie inima-mpăcată
Aș vrea să mai revăd ninsoarea
Zăpezilor de altădată.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea Soarelui
Mândră-i floarea soarelui
Când își mișcă pălăria
Spre înaltul cerului
Aurind toată câmpia.
În bătaia vântului
Își arată bucuria,
Mândră-i floarea soarelui
Când își mișcă pălăria.
Se înalță ciocârlia
Pe deasupra lanului,
O admiră păpădia
De pe malul lacului,
Mândră-i floarea soarelui.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul fluturelui
Într-o liniște deplină,
Înălțându-se ușor
Zboară-n adiere lină
Prin grădini rătăcitor.
A pornit înspre colină
Fluturașul călător,
Într-o liniște deplină
Înălțându-se ușor.
Din decor fermecător
Seara coboară senină,
Alinat de dulce dor
Doarme-n sânul florilor
Într-o liniște deplină.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie
Departe-mi ești copilărie!
Mereu aproape te-am dorit,
Mi-ai fost un cuib de bucurie,
Fără să vreau te-am părăsit.
Când vremea-i tristă și târzie
În neguri gândul mi-e-nvelit,
Departe-mi ești copilărie,
Mereu aproape te-am dorit.
Poeme fără de sfârșit
De doruri și de pribegie
Le-am mângâiat pe o hârtie,
Tu nu ești încă de găsit,
Departe-mi ești copilărie!
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vița de vie
Firav lăstar, viță de vie
Te-am tuns... Ai început a plânge
Și-o lacrimă de apă vie
Străbate, ți-a pătruns în sânge.
Pornești sfioasă și timidă,
Aduni miresmele în floare,
Bobițe mici din aguridă
Le-așterni în mângâieri de soare.
Din raza lui culegi dulceață
Și-o dărui ca pe o comoară,
Te scalzi în zori de dimineață
În roua nopților de vară.
Lianele se-ntind departe,
Ciorchini în frunze se desfată,
În pârg dau boabe sidefate,
Ard nurii sânilor de fată.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce dacă?
Ce dacă ninge-nvolburat
Și fulgi mi se topesc în pleoape?
În visul iernii cufundat
Zăpada poate să mă-ngroape.
Ce dacă viscolul împroașcă
Și-alicele-mi lovesc obrazul?
Când hainele mi-s ude fleașcă
Eu știu să îmi înfrunt necazul.
Ce dacă-i vitregită vreme
Și vântul suflă fără rost?
În scorbură la ea-mi așterne
O veveriță adăpost.
Ce dacă sabia-nvârtește
Și geru-n carne vie taie?
O vrăbiuță mă primește
În cuibușorul cald din paie.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dovleacul uriaș
N-am să te mai dau de-a dura,
Dinții n-or să-ți mai rânjească,
Ai cam întrecut măsura,
Minune dumnezeiască!
Încântată-i bătătura,
Toți doresc să te privească,
N-am să te mai dau de-a dura,
Dinții n-or să-ți mai rânjească.
Lumea vreau să te cunoască,
Tu n-aduci sperietura,
Plăcinta-i bună, domnească,
Nu mi se oprește gura,
Acum ce mai tura-vura
N-am să te mai dau de-a dura.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacustră
Linișor lunecă luna,
Luminând liniștit lacul,
Largă, limpede, laguna
Leagănă lăuntric leacul.
Lopătează lung luntrașul
Lovind luciul lacului,
Lișița lipi lăcașul,
Locul legământului.
Licurici la lumânare
Luminițe leapădă,
Lăuntrică lăcrimare
Liliacul leagănă.
La lujeri, lângă lipan
Luptă lacome lăcuste,
Luminează la liman
Locuințele lacustre.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea câmpiei
E liniște și pace în câmpie,
În lanuri se sfințește bunăstarea,
Macul aprinde-a candelei făclie,
Grâul primește binecuvântarea.
Se săvârșește slujba de-împlinire,
De plămădire a bobului plăpând,
Se duce-n patru zări bunăvestire,
Urcată-n ceruri de-al ciocârliei cânt.
Greierii spun în cor o rugăciune,
O prepeliță-își cheamă puișorii,
Spice în vânt, în semn de plecăciune,
Mulțumesc soarelui ce-alungă norii.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecătoare iarnă...
A mai trecut o iarnă pe la mine,
Nu pot să-i mai suport hainele-i grele,
Am să le-arunc în văgăuni străine
Sau le dau foc, m-am săturat de ele.
Ochii în licăr se-adapă insistent,
Nu vor să mă mai vadă prin noroaie,
Nu uit trecutul, urăsc acest prezent,
Un curcubeu aștept după o ploaie.
Fuiorul iernii se destramă-n ceruri,
În sobă a rămas cenușa-i stinsă,
Topită-i veghea nopților cu geruri
În primăvara de fiori aprinsă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Nicolae Matei, adresa este: