Poezii de Nicolae Matei, pagina 8
Căruța cu coviltir
Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum,
Amurgul fâlfâie pe-aripă de zefir,
Pe mal de râu, oprind din nesfârșitul drum,
Au poposit căruțele cu coviltir.
Necaz, nevoi, tristeți sunt prefăcute-n scrum,
Cântă țiganii, fuste se rotesc în șir,
Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum,
Amurgul fâlfâie pe-aripă de zefir.
Sunt fericiți, se-nveselesc mai abitir,
Speranța-n licăr nu se spulberă nicicum,
O țigăncușă-și prinde-n păr un trandafir,
Doru-i vrăjit se unduie pe-al apei fir,
Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa părintească
Primul meu rai s-a prefăcut în scrum,
Nu pot uita căsuța mea cea dragă,
Spre locul casei, gol, privesc din drum:
-Cât mi-aș dori s-o mai revăd întreagă!
Mama demult la ceruri e plecată,
N-a fost de față să mai vadă focul,
Ne-a părăsit cu inima-mpăcată:
Casa-și păstrează-n liniștea ei locul.
Tata-împietrit de jale și durere
Neputincios privea cum arde totul,
Cu brațele spre cer, fără putere,
Ruga pe Dumnezeu să stingă focul.
S-au mistuit în flăcări lucruri sfinte:
Pozele-n ramă, neșterse amintiri,
Icoana casei o revăd ca mai-nainte,
Mă-nchin în gând la ea, în rătăciri.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul meu a obosit
Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvășesc răzlețe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorință ce nu moare.
Se tot uită după noi întristata primăvară,
Nu putem să fim cu ea, este pentru-ntâia oară,
Privește cum stăm la geam, ne vede închiși în casă,
Ar dori să o-nsoțim dar necazul nu ne lasă.
Încă mai mocnește focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere lin mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viața ce mi-e hărăzită în restriște n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.
De a vieții frumusețe n-am să mă despart ușor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi îndrept pașii spre capăt,
De mă-mpiedic, mă ridic, dar iubirii nu-i pun lacăt.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemări
-Să vii în zori de zi când soarele răsare,
Să ne scăldăm în raze blânde și călduțe,
Când boabele de rouă-mprăștie răcoare
Și bolta-își stinge-ncet șiragul de steluțe.
-Să vii pe la nămiezi, pe arșiță de soare,
Să nu ai teamă că razele-s așa fierbinți,
Vântul stârnește adierile-i ușoare
Și lin ne-om undui pe-aripile-i cuminți.
-Să vii în prag de-amurg când soarele apune,
Și ziua pleacă-încet trăgând zăvor portiței,
Rămânem doar noi doi, intrăm în altă lume,
Săruturi dulci ne-om da și mângâieri cosiței.
-Să vii în miez de noapte pe lună de cleștar,
Văpăile din ochi să-nfrângă taina nopții,
Să nu lăsăm iubirea să treacă în zadar,
Doar fericirea să ne iasă-n calea sorții.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemări
- Să vii în zori când soarele răsare,
Să ne scăldăm în raze blânde și călduțe,
Când boabele de rouă-mprăștie răcoare
Și bolta-și stinge-ncet șiragul de steluțe.
- Să vii pe la nămiezi pe arșiță de soare,
Nu-ți fie teamă că razele-s așa fierbinți,
Stârni-va vântul adierile-i ușoare
Și lin ne-om undui pe-aripile-i cuminți.
- Să vii la asfințit când soarele apune
Și ziua pleacă-ncet trăgând zăvor portiței,
Rămânem doar noi doi, intrăm în altă lume,
Săruturi dulci ne-om da și mângâieri cosiței.
Să vii în miez de noapte, pe lună de cleștar,
Văpăile din ochi să-nfrângă taina nopții,
Să nu lăsăm iubirea să treacă în zadar,
Să ne rugăm de fericire-n calea sorții.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocârlia-și cântă dorul
E-mplinită primăvară, ușurată de poveri,
Pe aripa-i diafană toarce vântul adieri,
Mângâieri de raze calde alină verdele crud,
Dinspre ramuri înverzite trilurile dulci se-aud.
Se împodobesc copacii, grăbiți caută să fure
Verdele mult așteptat, să-l aștearnă prin pădure,
Se preling în dulce ropot susure-n line izvoare,
Ciocârlia-și cântă dorul căutând iubirea-n zare.
Mieii sprinteni pe imaș zburdă-n zbenguite jocuri,
Pe la stânele din vale încep să se-aprindă focuri,
Paiu-n lan de grâu zâmbește legănat ușor de vânt,
Spicu-n vârf se pregătește să dea pâinii legământ.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocârlia-și cântă dorul
E-mplinită primăvară, ușurată de poveri,
Pe aripa-i diafană toarce vântul adieri,
Mângâieri de raze calde alină verdele crud,
Dinspre ramuri înverzite trilurile dulci se-aud.
Se împodobesc copacii, grăbiți caută să fure
Verdele mult așteptat, să-l aștearnă prin pădure,
Se preling în dulce ropot susure-n line izvoare,
Ciocârlia-și cântă dorul căutând iubirea-n zare.
Mieii sprinteni pe imaș zburdă-n zbenguite jocuri,
Pe la stânele din vale încep să se-aprindă focuri,
Paiu-n lan de grâu zâmbește legănat ușor de vânt,
Spicu-n vânt se pregătește să dea pâinii legământ.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CIOCÂRLIILE
Înspre înălțimi de cer,
Printre razele de soare
Urcă lin, se văd cum pier
Două puncte negre-n zare.
Fâlfâiau în vânt stingher
Din aripile-i ușoare
Înspre înălțimi de cer,
Printre razele de soare.
Pe o rază sclipitoare,
Urcă dragostea-n eter,
Cu dorință arzătoare
Împreună vor să zboare
Înspre înălțimi de cer.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coboară seara peste râu
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat,
În plescăitu-i lin planeaz-un pescăruș,
O salcie își plânge părul încurcat.
Lăstuni cuminți se-ntorc în maluri, în culcuș,
Arini se leagănă-n zefiru-nmiresmat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat.
Coboară seara peste râu și peste sat,
O trestie se-apleacă-n vântul jucăuș,
Obrazu-mi răcoresc în palmele căuș,
Steluțe licăresc pe ceru-nfierbântat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii, întoarceți-v-acasă...
Stă mama tristă, suferindă,
Cu ochii țintă la fereastră.
E singură rămasă-n tindă:
"Copii, intoarceți-v-acasă...!
Pe tata l-am pierdut de mult,
S-a dus in lumea de apoi.
Cât si-a dorit dar n-a putut,
Să mai rămână lângă noi.
Din depărtări, rătăcitori,
Prin alte zări străine,
Voi mă-ntrebați adeseori
Dacă mai pot, dacă mi-e bine.
Cu glasul stins și cu blândețe,
Vă mint spunând că n-am nimic.
N-am nici durere, nici tristete,
N-aș vrea să suferiți vre-un pic.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Nicolae Matei, adresa este:
