Nicolae-Toma Posa

Cu măgarul la plimbare

Printre sfinţi pictaţi pe ceruri,
Mă plimbam cu-al meu măgar,
Povestindu-mi, de prin veacuri,
Cum era el armăsar.
Trăncănind ca un limbut,
N-a putut zări în zare,
Coborând din azimut,
Cete de îngeri călare.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea şi un om

De sus,
Un punct şi nimic mai mult – mi-am spus în mintea luminată.

De jos,
Ar fi un bec frumos – păcat că nu cooperează.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prada

Iată ai zilei orbi cum stau de veghe în pădure,
aşteptând apăsătorul întuneric ca să-i lumineze
pe cei ce zac întinşi pe metereze –
ce ţipăt crunt!

Iată al nopţii banchet mişel înfăţişând o taină,
spurcat bastard născut în viaţă, fără viaţă,
la care mulţi chemaţi cad vinovată pradă –
unde v-aţi dus...

*

Iată prădătorul ce-şi cunoaşte prada –
nătânga făptură dedată la concesii.
El întinde mâna arătând factura:
"Trebuie s-achiţi preţul pe iluzii".

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul

Flori de cireş cobor agale,
Ca norii-n rostogol pe cerul din Olimp,
Şi-n pas de vals, cu unduiri domoale,
Îţi făuresc cununa ta de nimb.

Din munţi, izvoarele se-adună
În juru-ţi mare se grăbesc să facă,
Iar din pământ cutremurul răsună,
Din spuma mării voind să te renască.

Dar umbra ta se-ascunde printre scorburi,
Doar inima se-aude cum se zbate,
Căci de-ar grăi s-ar înălţa în stoluri
Puzderie de stele nestemate.

Şi glasu-ţi frânt de suspinări stacate
Îşi curmă oful în triste elegii:
"Cum aş putea să stăpânesc regate
Când, Domnul meu, Tu nu vrei să mai vii?"

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub acelaşi cer de stele

De sus în jos,
o stea: "Un punct şi nimic mai mult" – şi-a zis în mintea luminată.

De jos în sus,
un om: "Ar fi un bec frumos – păcat că nu cooperează".

*

Iat-o casă în care o mamă îi cântă copilului să doarmă.

Copilul: "Mamă, ştii că şi eu le cânt stelelor, în fiecare noapte, că să doarmă liniştit?" – spuse glasu-i fără vicleşug.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanismul

Dacă tu ai fi fost eu
te-aş fi îmbrăcat în porfiră şi
ţi-aş fi pus pe cap o diademă aurită
încrustată cu pietre preţioase şi
le-aş fi spus tuturor că viaţa ta,
deşi anostă,
este cu adevărat măreaţă,
că pe umerii tăi stă soarta unui întreg regat,
al cărui locuitori – fără să-i cunoşti –
ştiu cine eşti şi
ştiu că le eşti prieten –
precum bufniţa se îngrijeşte de arici.

Dar tu nu eşti eu,
şi oricâte aş fi putut să fac,
n-am reuşit decât să îţi meşteresc
o cunună de măceş şi
să ţi-o aşez pe cap
ca tot omul să ştie
că tu nu eşti eu.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!