Nina Cassian

Iepurele

Iepurele care şi-a inventat acel ţipăt
ca să stârnească mila vânătorului -
dar nici vânătorul, nici câinele lui
n-au renunţat vreodată să-i înşface
trupul, ca pe o mănuşă de blană,
caldă încă de purtare -

iepurele care n-a inventat nimic decât un ţipăt
mai puternic decât alcătuirea lui,
ca să-şi facă intrarea în moarte,
iepurele care nu are altă imagine
despre solemnitate, decât sfâşietorul,
ridicolul ţipăt al lui...

poezie de Nina Cassian din Suave (1977)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luciditate

Cuvintele tale: "alături"... "mereu"...

Să nu le mai spui. Nu minţi.

O, dragul meu,

Curând nu vom mai fi.

Chiar dacă moartea ne lasă

Liberi sub soare,

Cu pâine pe masă,

Cu vinul cel dulce-n pahare,

Tot o să treacă iubirea... Nici n-o să ştim.

Fără de veste-o să treacă...

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care aduce ploaie

Tu eşti omul care-aduce ploaie.
Braţele tale îmi curg de-a lungul trupului,
privirea ta îmi clăteşte gâtul,
gura ta face să-mi crească la şold
o floare umedă, albastră.
Ai rupt inelul de aur
care mă logodise cu seceta,
inelul de aur uscat
gravat cu spin de cenuşă.
Neliniştea recoltelor îmi umflă pieptul.
Ciucuri de apă îmi spânzură la vârful degetelor.
Tunete blânde călătoresc prin noi.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tigrule

Nu e nevoie să faci săritura cea mare.
E destul să mă priveşti cu ochi galbeni.
Oriunde mă duc, orice-aş face,
ochii tăi galbeni să-mi încremenească aproape,
să-i sorb în pahare, în fructe să-i muşc,
să-i văd pe coperta de carte,
în lună, pe coapsa mea stângă,
în somnul de sâmbătă noaptea şi-aşa mai departe.

De-atâţia ochi galbeni, să-mi pun
ochelarii de soare, să-mi trag peste cap
pătura neagră a mării –
dar tu, nu mişca. Doar atât:
să mă priveşti cu ochi galbeni.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fisa

Ne-nregistrează toamne printre acei iubiţi
Care vorbesc prea tare sub teii sărăciţi

Si nu se ţin de mână şi calcă sigur foarte
Pe frunzele lovite de soare şi de moarte.

« Priviţi-i, spune toamna. Nu se iubesc deloc.
Mi-e milă de aceste perechi fără noroc. »

Si-n timp ce, cruzi şi teferi, zâmbim sub luna nouă,
Sărutul se sleieşte pe buzele-amandouă.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul secetos

Groaza cu ochii de apă
S-a deghizat într-o fată
Cine o vede o dată
De sărutare nu scapă.

Muma cu sapte feciori
Nu-i lasă seara pe drum
Groaza cu ochi mîncatori
Trece şi fluieră fum.

Laptele scade-n hîrdau
Pîinea în mîini e fărîmă
Cel mai sălbatec flăcau
Poarta de lemn o dărîmă.

Colo-n culcuş de urzici
Sade Frumoasa pe brînci
Nara nu-i roşie nici
Precît sînt ochii de-adînci.

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a ars vestitul castel Nevermore

(lui Edgar Allan Poe)

Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
«E-ngrozitor cât de bine văd», grăi bătrâna mătuşă.
Printre tacâmuri şi strămoşi, singur necontaminat
Valetul orb paralizase lângă uşă.

În becuri se mistuia o gală ameninţătoare
Oaspeţii au invocat iute un pretext şi-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Şi un câine cenuşiu care nu se ştie de unde a venit.

Revelaţia se picta pe pereţi şi lucea ca mercurul
O inimă electrică duduia sub pardosea
Bătrâna mătuşă sfâşiase-n cădere velurul.

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (Editura Forum, 1947
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumefiere

Eu am ştiut că timpul o să treacă.
Eu am ştiut.
Februarie e cel mai scurt
şi-mi rămâne plânsul afară din teacă.

Tare curge, curge...
Faima mea întâmplătoare
îşi face cruce
cu două picioare.

Pentru ca umilinţa jocului
să-mi fie lăsată,
m-am deplasat la faţa locului;
faţa locului era umflată.

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (1947)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Stephane Roll/Prietenului Gheorghe Dinu

Pentru că, iată, este Anul Nou,
vreau să primeşti din parte-mi un cadou.
Am pus într-însul câteva vitrine
cu jucării ciudate dar benine:
un ou, un termofor de vinilin,
o muscă zăpăcită, un vecin,
un metru din cămaşa Mării Negre,
ceva din ritmul ploilor alegre,
o lişiţă, un loden, un borcan
cu marmeladă de acum un an,
o banderolă magică, un pudel
pitic şi învelit în foi de ştrudel,
o stea de ciclamen, un ac de os
înfipt într-un gâtlej de albatros,
patru viori de miere, o felie
din crupa lunii, un cusur, o mie
de rime, un sifon, un alpenştoc,
un păstrăv ambigen din Orenoc,
câteva teste, douăzcei de sticle
cu eticheta "era lui Pericle",

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian din volumul Jocuri de vacanţă (1983)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prânzul pe iarbă

Pe iarbă - o prelată: iar pe prelată, noi.
Pescarii şi poetul beau astăzi împreună.
Sclipeşte Ropotamo. Amiaza e în toi.
Rachiu-i foart tare. Şi pâinea-i foarte bună.

Muşcăm din roşii. Zeama ne curge pe bărbii.
Hamsiile, ca nişte bricege albăstrii,
Stau lângă brânza albă: iar pofta ne-o ascute
Măslina lunecoasă, sticloasa ceapă iute.

Când nu-i pahar, rachiul se bea şi cu clondirul.
Din gură-n gură trece cu aburu-i de foc.
Se spun poveşti, se cântă şi se mai pierde şirul...
Răsună cinci Na zdrave şi-un singur Hai noroc!

Poetu-ar vrea să doarmă, dar s-a făcut târziu.
Ne-aşteaptă-un drum pe mare, de-un ceas, până casă.
Şi marea ne trezeşte c-un altfel de rachiu,
Cu o furtună verde... Şi-i vânt!... Şi nu ne pasă!...

poezie de Nina Cassian din volumul Dialogul vântului cu marea (1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!