Nina Lavric

Prietenii

Am fost şi sunt
aşa cum mă vedeţi:
Sinceră şi caldă,
şi curată...
Şi rece,
Câte-odată,
Neacceptătoare de dezmăţ
Celor frustraţi
Ori cei cu gura spartă!..
Deşi avut-am merit într-ales,
Mă iscodeau şi vorbe
Necurate.
Spun unii,
Le serveam drept interes,
Iar alţii
M-ar sorbi cu viaţa-mi toată...
Mă rog,
În mintea lor eu nu am fost
Şi apoi, refuz
Să merg în labe patru!..

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râdea seninul

Râdea seninul cu rouă
Într-un târziu zăpăcit,
Clipa despica in două
Un orizont răvăşit.

Noaptea năştea dimineaţă
Cu-aura scăldată-n crâmpei,
Steaua căta dulcea şoaptă
Într-o aromă de tei.

Dorinţa m-apasă nebună,
Tăcerea din mine zboară:
– Ah, viaţă, robul din mine
Oglindă prin tine se vrea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renăşteam iubire iară

La lumina lămpii sfinte
Eu chemam iubirea noastră.
Lampa slobozea suspine,
Mă priveau florile-n glastră.

La lumina lămpii blânde
Ocolea iubirea noastră,
Tremurau în val de unde
Toate zorile albastre.

La lumina lămpii surde
Cuprindeam iubirea noastră,
Ploaia o făcea să plângă
Prin lucirile de astre.

La lumina lămpii pale
Tăinuiam iubirea noastră.
Unde-i dorul să m-audă?
Unde-i floarea din fereastră?

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Nu ştiu,
Ce a vrut să spună
Acel cineva,
Ştiu, că încerca
Să aleagă
Un cuvânt potrivit,
Pornit spre mine,
Ca niciodată,
În avans zăpăcit.
Inima în el fremăta
Chibzuit,
Fixând ochii
Spre un infinit,
Spre o zare,
Prea poate,
Un răspuns căuta,
O şoaptă
Pe fruntea de brume
Senină,
Curată...

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robii iubirii

Bărbatul, se ştie,
În casă e Domn
Pentru soţie!
Iar Domnul că-i domn,
Totuna e rob
Pentru a sa soţie!

Soţia, înger e
Pentru bărbatul
În cununie!
Şi roabă
Domniei sale,
Se ştie!

Înger de eşti
Ori Domn
de domnie,
Totuna eşti rob
Al dragostei
Pe vecie!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochie albă

Rochie albă de mătasă,
Val de horboţea la geam,
Peste timp iară se lasă
Amintirea de cândva.

Jurământ în desfătare,
Tinereţe prinsă-n joc –
Clopoţei de primăvară,
Într-o clipă de noroc!

Rochie albă-senină,
Precum gândul meu era,
Aşezatu-mi-ai cunună
Între mine şi o stea!

Iară anii, chiar de pleacă,
Dalbă tu rămâi mereu
Şi destine alte leagă
Într-un Eu şi-un Odiseu...

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a pierdut iubirea

S-a pierdut iubirea pe poteci
De-au rămas de strajă lacrimile reci,
Şi-au pornit să urle vânturile-zmei,
S-o adăpostească-n părăsite văi..

Stă-nsetată marea, geme a pustiu,
Cată umbra-n soare, înger tuciuriu,
Clipa-i atârnată pe un pisc de lună,
O iubire pleacă, alta o să vină...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi avut iubire

Să fi păzit iubirea cum era,
S-ar fi aprins în calea mea o stea.

Să fi avut iubire pe jumate,
Aş fi aprins candela pe-nserate.

Să fi dispus iubire de un sfert,
De tine eu m-apropiam încet.

Să-ţi fi rodit iubirea de-o miime,
Eu nu puteam să mă despart de tine.

Iubirea ta a fost atât de oarbă,
De ai ajuns tot tu să-i fii de pradă!

De ce să plâng acum eu pentru ea,
Când alba ziuă mie-mi lumina?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fie sărbătoare

Privesc sfiit un caz iscoditor,
Cu milă, cu tristeţe, bucurie...
Şi tot gândesc la Cel păcuitor,
Lumina-n casa tuturor să fie!

Vedeţi? O viaţă are fiecare,
De-i mic în gânduri ori de este mare,
Ce bine ar fi să mai avem cedare...
Şi tot necazul plece-n evadare!

Da, greul trece, zilele rămân
Şi toţi îşi au în spate a lor povară,
Nu ar fi rău un bine să sporim,
Să facem inimii o sărbătoare?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţeşte clipa

Obişnuieşte clipa să trăieşti,
Aşa, precum ai vrut-o tu vreodată!
Aşa, cum scaldă soarele-n amiezi,
Sfinţeşte clipa vieţii tale toată!

Obişnuieşte, timpul să-l petreci
Prin a altarului lumină,
Aşa, precum e dat să izvorăşti
Iubitei naşterea de bine!

Obişnuieşte, în suflet tu să pui
Un rod, o ploaie a fericirii,
Dar nu te strădui ca să râvneşti,
Ce altuia pe drept i se cuvine!

Obişnuieşte-n casă să sădeşti
Un pisc de dor, din zările albastre!
Obişnuieşte să mai meditezi,
Cum trece clipa ta de acum, de astăzi?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!