Nucu Morar

Delaţiune

în rezervaţia noastră pescarii fug pe mare în lume
nebunii şi poeţii găsesc uşi deschise în seninul cerului
mistreţii calculează profitul în bancnote de plastic
bătrânii pensionari îşi mănâncă nepoţii de vii sperând
supravieţuirea e legea care nu are nicio altă lege
şobolanii de câmp s-au cuibărit în capul mesei
bunicii şi părinţii dorm duşi în televizoare alb-negru
din difuzoare ies limbi subţiri şi roşii de protodaci
e o linişte morbidă acoperind mormintele ce ne strivesc
vecinii joviali, temnicerii criminali în legitimă apărare
profesori activişti stalinişti zburdă pe imaş fără zgardă
muşcând din verdele înmugurit al recoltelor de mâine
un copil se chinuie să iasă din muma pădurii
bărboşii din tablouri nu vor să moară în istorie
frământarea şi lupta ne ţin captivi între garduri
noi nu suntem urmaşii cavalerilor lup din basme
ci copiii cârtiţelor oarbe din fundurile pământului

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprindere

şi vine o vreme de restrişte
sufletul îţi stă în cumpăna amintirilor insiropate
când trebuie să-i omorî pe toţi ai tăi
în tine
să-i arunci peste bord în săculeţe de nisip
balonul se ridică, piciorul face un pas
pe drumul înflorit ţie
privirea înainte călătorule
barca navighează oriunde vrea gândul
peste epavele îngropate pe fundul oceanului
e rândul tău, e mâna ta, o singură lovitură
o singură viaţă
ultima reprezentaţie
copacul adânc înrădăcinat în noroi
nu are aripi să zboare
până nu-ţi descarci revolverul
şi ieşi pe uşa casei
direct în lume

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dileme

Capul meu tentacular e ca o tablă de şah
În care vâjâie uragane şi tropot de sturioni
Un procuror obraznic împunge acuzator
Ăla sunt eu când joc în deschidere cu albele
Apoi vine unu, dracu ştie de unde
Tot eu, avocatul apărării, cu negrele
Care întoarce picioarele mesei de joc pe dos
Vreau să o iau în dreapta că acolo e izbăvirea
Dar stânga nu mă lasă, plânge şi cere de mâncare
Când sunt convins că susul e sus indubitabil
Se răsteşte josul la mine să întoarcem foaia
Vin răspunsurile vesele pe cărări neurologice
Dar în spate se înghesuie automat suratele
Întrebările mirate ca nişte oi pe câmpurile creţe
Cred şi nu cred, văd şi sunt orb, aud dar sunt surd
Mă prăbuşesc pe spirală liftului interior
Şi mă ridic pe balustradă optimismului infantil
Când venim ar trebui să ne numim muribunzi
Iar bebeluşii să fie morţi vii
Căci totul este şi nu este în acelaşi timp

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperare

M-am trezit şi eu să înfloresc în toamna târzie
Aproape de îngheţul profund al gerului final
Viaţa nu e decât un bob de nisip fluid
În curgerea din clepsidra timpului veşnic
Nu e nimic dincolo pentru că totul e aici
Dacă ai ochi de vrăjitor nebun să pătrunzi
Din frunze putrede se naşte o nouă generaţie
La ce bun atâta disperare mistuitoare
Când totul e un cerc obositor de perfect
Suntem aici legaţi cu aburul din morţii noştri
Într-o hora mistică învârtită neîncetat
Abia asta e mare şi adevărata disperare

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vorbe

Cum să scrii adevărul pe note muzicale
Când creierul tău e plin de muşte şi ţânţari
Frici, rate la banca, intrigi şerpeşti, şeful zapciu
O picătură de cerneală care otrăveşte paharul cu apă
Prin care nu poţi să mai vezi florile de cireşe amare
Alergi spre nicăieri tăune fără cap
Grăbit la întâlniri de la care abia aştepţi să pleci
Ras, tuns, frezat, parfumat, impecabil
Într-un costum care nu-i al tău
Un nor de vorbe şi râsul isteric forţat
Schimonosirea fericirii mimate prost şi absurd
Te simţi rotiţă, roboţel, piesă de schimb
În corpul infernal al unui străin
O păpuşă prinsă-n aţe de mâini dibace
Eşti iute şi eficient dar nu te mişti deloc
Asta îţi contaminează fiecare celulă
Cum să-ţi crească muguri de trandafir din cap
Când tu eşti bolnav fără măcar să ştii
Nu poţi să zbori înaripat cu maşina ultramodernă
În urmă ta rămân potop de hârtii împrăştiate

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt cerşetorul...

Eu sunt cerşetorul,
Care vine la masa ta
Să-ţi ceară un bănuţ
Pentru o carte de poezie

Toţi ai mei s-au dus
Nu mă mai încape nici cerul
Nici pământul
Fluturii de sticla s-au spart
Demult

Mă mai întâlnesc cu ei
Mă mai întâlnesc cu mine
Copil fiind
La mese-întinse de Crăciun

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţie

ce se alege de mine?
un pumn de ţărână
nu cred
un pumn de cenuşă
mai bine
un fum de picături transparente de emoţie
distilate şi contractate în cristale cu memorie
universală
aproape
uneori trăiesc noaptea vise ce nu sunt ale mele
alteori mă simt un punct nevrotic în corpul unui uriaş
când sunt fericit lumea îmi este
până la urmă moartea e cea mai bună lecţie
ca să pot suporta viaţa

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Albul disperării
Zăpadă sângerie
Seminţe timide
Încolţesc în colţuri
Frig de final
Ger terminal
La sfârşit mai moare
Apoi germinează
Un soare nou de sub zăpadă
Iese din ouă de cuc
Anul Nou
Bărbierit ferchezuit
Gata de încă un vals
Şi mă bag iarăşi la jug
Să mai trag căruţa cu doruri
Peste câmpuri onirice
Pentru încă un an

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperfecţiunea perfecţiunii

urăsc casele curate, ordonate, aliniate, conforme
nu-mi plac birourile fără hârtii şi fără flori înecate în apă
detest nunţile, botezurile, înmormântările reuşite
costumele asortate, rochiile la modă, frizeriile şi coaforurile
vieţile corect trăite după ceas şi după tradiţie
pozele de familie zâmbitoare pline de bucurie molipsitoare
oamenii hotărâţi şi determinaţi cu autopropulsie
fără întrebări gata să explice orice, oricui, oricând
cerul senin neumbrit de nicio îndoială
serviciul ideal bine plătit cu satisfacţii profesionale
ştiutorii atotştiutori în ştiinţă vieţii
nu-i înţeleg pe cei fericiţi suficienţi în limite
vecinii politicoşi, colegii agreabili, rudele săritoare
nebântuiţi, netulburaţi, vise fără coşmaruri
ape line, câmpii întinse, soare şi lumină
nicio întrebare, nicio dilema, nicio îndoială
cât de plictisitoare poate să fie o viaţă impecabilă
tristă, obositoare, previzibilă, convenabilă
tot ce ştiu e că nu ştiu nimic din imprevizibil
caut frumuseţea ca un burghiu în greşeli şi căderi

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

te iubesc constant şi disperat
adânc, pierdut, uitând de mine
şi dragostea noastră smulge viaţă
din trupul meu tânăr epuizat
e zenitul unui sens giratoriu
după care nu mai urmează decât
iarba verde şi liniştea eternă
când cade cortina adâncă
lamă de cuţit, un apus şi un răsărit
un destin încrustat adânc iremediabil
cu mult înainte să se fi scris orice carte
iar tehnologia şi viteza de comunicare
dezvoltarea şi încrederea trufaşă
nu schimbă absolut nimic, din contră
eunucii de azi pierd inconştienţi
cea mai frumoasă parte a spectacolului
uitându-şi rolurile, replicile
uitând chiar şi numele piesei
în care joacă

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!