Ovidiu Vasile

Binele din lume

Îmi face bine simpla ei prezenţă
Absenţa-i e o parte de netimp,
Surâsul ei o dulce confluenţă
Ce-mi schimbă veşnicia-n anotimp.

Pe buze-mi sărutările-i sunt leacuri,
Pe fiecare viaţă câte-un strop,
Căci eu sunt bietul emigrant în veacuri
Şi-n praf de stele vieţile-mi îngrop.

Aştept aşa, căzut în rugăciune
Lumina ei în mijlocul durerii,
Tot răul stins în binele din lume,
Şi-n ochiul minţii lacrima învierii.

poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cirezile de imbecili

Se tulburară dintr-un zvon cu mască, fără mască
Cirezile de imbecili că n-au unde să pască
Şi după cum s-a confirmat la ştirile-n neştire,
Ieşitul azi la păşunat te duce la pieire.

Astfel şeptelul a decis ca răul să-l evite,
Să se comporte mai uman, să nu mai fie vite.
Să stea cuminţi, să pună bot, s-aştepte o minune
Şi-n acest timp să pape doar în iesle ce se pune.

Căci mult mai agresiv decât a vacilor nebune,
O maladie de coşmar cuprins-a-ntreaga lume,
Iară mai marii toţi pe mâini se spală de păcate
Şi boii dau cu oiştea-n gard prin ţări emancipate.

Mulţime de pribegi rămaşi viţei la poarta nouă,
Aşteaptă vara speriaţi că afară-i frig şi plouă,
Stând izolaţi, înfricoşaţi că... asta a fost şi basta,
De... nu cumva se dă la ştiri că a trecut năpasta.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţa viciilor

Am învăţat cu timpul, apoi am prins ideea
Că nu pot avea tihnă fără să deranjez,
Că viciile lumii sunt vinul şi femeia,
Iar suma lor, constantă şi nu pot să trişez.

Am învăţat că-n viaţă doar dracii mă înşală,
Făcându-mă să-l supăr mereu pe Dumnezeu,
Dar El e bun şi iartă oricum, orice greşeală,
Iar eu fiinţa slabă am să greşesc mereu.

Atunci cu toate astea odată învăţate,
Am încercat degeaba să mă opun şi eu,
Să fiu în rând cu lumea cea plină de păcate,
Iar vinul şi femeia le-am refuzat, dar greu.

M-am abţinut cu brio o vreme, cu mândrie
Doar până când mustaţa mi-a răsărit sub nas
Apoi parcă deodată, aşa a fost să fie
De vin şi de femeie n-am vrut să mă mai las.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Cred în Cuvântul ce-a venit să piară
Ducându-şi crucea până la sfârşit,
În timp ce ei credeau că Îl omoară
Pe Cel făr' de-nceput şi infinit.

Cred în Fiinţa Tatălui Părinte
Născută din femeie ca un om,
Să simtă carnea trupului ce simte
În genă, moleculă şi atom.

Cred că a fost Mesia şi minune,
Dar nu aşa precum credeau tiranii,
Căci Fiul Dumnezeului în lume
N-a coborât să lupte cu romanii.

Fără să am nevoie de dovadă,
De sacerdoţi, de temple şi de cler,
Mai cred apoi că S-a înălţat la Cer
Şi-am să-L mărturisesc fără tăgadă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura nerăbdării

În timp ce rătăceşte prin era digitală,
Valoarea-i disipată în fumuri fără foc.
Condiţia umană devine animală,
Fiinţa-i tulburată şi mintea stă în loc.

Viteza ne dă lecţii de viaţă liniştită
În fuga de noi înşine grăbiţi şi agitaţi
Şi fericirea astăzi de voie-i răstignită,
Pe crucea unui mâine ce nu-l mai apucaţi.

Se-adună-n jurul mesei doar scaunele goale,
Căci nu e timp de vorbă, taclale ori taifas.
Răbdarea e la margini de spaţii abisale
Şi termenii de pace expiră după ceas.

Cultura nerăbdării şi-a bâlciului ne prinde,
Gonindu-ne de-acasă pe care încotro
Şi nu mai e cultură nimic ce nu se vinde,
Mulţimilor deprinse să cumpere en-gros.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte pe timp

Sunt trupul care-şi scrie cuvintele pe timpuri
Din ultimul mileniu al anilor lumină,
Umblând fără temei să-şi caute o vină,
În murmurul tectonic al altor anotimpuri.

Şi gura-mi însetată ar bea dintr-un sărut,
Poemul inefabil scris pe-ale tale buze,
Ca pulberea de stele în urma unei muze,
Pe salba gurii tale cu gust de absolut.

Plutind aşa pe ceruri am întâlnit o stea,
Prin ochii tăi iubito aş vrea să o privesc,
Să-i stâmpăr apoi focul şi să ţi-o dăruiesc
Căci sunt orbit de tine şi nu mai pot vedea.

Alăturea cu steaua de strălucire plină,
Trec negura veciei ca simplu trecător
Un prinţ consort podoabă la braţul de regină,
Doar minim necesarul dintr-un imens amor.

poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie 9

Am să te iau ca pe-o femeie nouă,
Ca şi când nu te-am avut nicicum
Şi-am să-ţi sărut a ostenelii rouă,
Ca plată-n urma tandrului consum.

Am să te iau ca pe-o femeie 8,
Al necuprinsului întortocheat simbol,
Ca patimă atâta cât mai pot,
Alături de cafea şi de alcool.

Am să te iau ca pe-o femeie 7,
Ca pe-o desăvârşită fantezie
Şi-a nopţilor catifelate şoapte,
În zori se vor preface-n poezie.

Am să te iau ca pe-o femeie 6
Şi am să te iubesc fundamental,
Nebun şi incurabil fără şanse,
Nepământean, fatitic şi total.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ho! Ho! Ho! De Noul An

Nu mai zicem azi: Aho!
Super cool e: Ho! Ho! Ho!
Aşadar copii şi fraţi,
Prin pieţe v-adunaţi,
Gură-cască pe beton,
Să faceţi Revelion,
... ori pe la cabane-n munţi
Oarecâţi-va, nu prea mulţi,
Iar voi, cei obişnuiţi,
Râdeţi! Beţi şi vă iubiţi,
Cu delicii ori posmagi,
Dar alături de cei dragi.

Ho! Ho! Ho! Şi la mulţi ani!
Dragi boieri şi dragi ţărani,
Boieri mari şi boieri mici,
Care-aţi mai rămas pe-aici,
Pentru toţi de pe Pământ,
Truditori întru cuvânt,
Daţi-mi voie să vă ur...

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de flori şi vorbe

Dacă erai o floare, m-aş fi făcut pământ,
Din apă şi lumină ţi-aş fi compus balade
Şi-n fiecare noapte din adieri de vânt
Ţi-aş fi cântat în şoaptă celeste serenade.

Dacă erai tu steaua din cer cu nopţi senine
Distinsă printre alte comete despletite,
Călătoream ca Magii călăuzit de tine,
Spre lumea noastră alta cu Ceruri liniştite.

Dacă erai vioară, m-ai fi născut din cântec
Şi din emoţii tandre, m-ai fi crescut suspin,
Recompunând în taină, sublim la tine în pântec,
Înobilarea boabei de strugure, în vin.

Dacă ai fi lumină, eu m-aş preface-n beznă,
Te-aş pipăii ca orbii, să văd cum străluceşti,
Însă tu eşti femeie din creştet până-n gleznă,
Serafică făptură şi... ştiu că mă iubeşti.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insectarul comun

Desconspirând vecia cuvintele ne leagă
Incontinenţa vieţii de inimi şi de minţi,
Nutrind în nefiinţă speranţa cea mai vagă
În viitorul proxim şi sceptici mai cuminţi.

Parcurgem absolutul dormind în insectare
Cu lacrimile sparte de acele din noi,
Cu pagini din scriptură jertfite pe altare,
În temple nesfinţite, călcate de nevoi.

Proliferând în slovă absurdul şi abstractul,
În slăvi se proiectează celebrii zilieri,
Contrasemnând orbeşte cu necuratul pactul,
Îşi caută nimicul şi zilele de ieri.

Astfel acceptul însuşi căzut între respingeri
Îşi leapădă bun-simţul de simplu muritor
Şi cu aripi de pleavă aleargă după îngeri,
Chemându-i să-i asculte la lecţii despre zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!