Ovidiu Vasile

Întunecarea la faţă

M-am pomenit deodată ca cerbul împuşcat,
În salt când se-avântă peste corola lumii,
Când prin păduri de stele se simte împărat,
Al ciutelor fecioare şi peţitor bărbat
Şi-al spaţiilor pline de strălucirea lunii,
Care-i absorb lumina în beznă din înalt.

M-am pomenit deodată precum Adam cel gol,
Degustător din pomul oprit şi lăudat,
Cutezător în faptă cu riscul asumat
Şi surghiunit din vară în frigul de la pol,
Considerând de-atuncea iubirea un păcat,
Iertarea ca virtute, dar... veşnic neiertat.

Mă pomenesc adesea rugându-mă în van,
Căci timpul mi se pare mai scurt pe zi ce trece
Şi mulţumind în taină c-am mai trăit un an,
Nimic nu mă mai miră şi tot mă lasă rece,
Întunecat la faţă şi tot mai inuman,
Pe lumea asta moartă când văd ce se petrece.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile din Versuri clare dulci-amare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de-o iarnă

Credeam şi mai cred în iubirea de-o iarnă
Şi-aş vrea să trăim câte-o noapte pe zi
Şi-aş vrea ca din ceruri cu stele să cearnă,
Vreo sută de ani ca într-un joc de copii
Şi noapte să fie, dar una polară.

Să avem înainte o mare de timp
În spaţiu pierduţi pe o stea glaciară,
Şi iarna să nu fie doar biet anotimp,
Ci veacuri de veci în distanţă stelară
Ori ceas de sublim suspendat în netimp.

Cuvinte devin noţiune abstractă,
Topindu-şi pe gheaţa fierbinte din noi,
Mesaje mulţimi într-o singură şoaptă,
Doar eu şi cu tine şi potopul apoi,
Să ningă din cer pân' la Sfântul Aşteaptă.

Iubiri de o iarnă purtăm pe retină,
Acum şi de-a pururi în stele cu noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj elucubrant

Aş vrea să-mi bucur ochii de frumos,
Dar ce ştiam că e frumos, dispare,
Îmi strigă-n faţă lumea că-i pe dos,
Iar eu sunt ultimul naiv sub soare
Şi simt că adevărul ei mă doare,
Mai rău ca jurământul mincinos.

M-aş bucura de linişte în tihnă,
Dar tehnica permite astăzi totul
Şi poa' să-ţi fure dreptul la odihnă
Orice cretin care-şi marchează locul,
Bufnind cu decibeli să-şi facă moftul
Sau găurind pereţi c-o bormaşină.

Vreau să mă bucur azi de poezie,
Dar nu-i percep solia tulburată.
Mă simt deştept, lovit de nerozie
Ori cel mai prost de pe planeta toată,
Că nu mă ştiu de-a bunul gust în artă
Şi... nu ştiu ce cu toţii par să ştie.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi ani-lumină, azi!

Azi de ziua poeziei, vă urez iubiţi confraţi,
Albă să vă fie calea, caldă inima în piept,
Slova să vă fie lină şi Cuvântul înţelept,
Iară la onor, la faimă şi măriri să nu visaţi,
Doar la tainica vibrare a mesajului din stele
Aplecaţi urechea minţii şi cu ea vă săturaţi.

Nu vă amăgiţi cu texte şi pretenţii clar-obscure
Îndemnaţi de incolore măşti cu aură de carte.
Cei ce n-au nimic a spune, n-au nici lege, nici dreptate,
Ei sunt negustori de piele de la urşii din pădure
Şi iluzie rotundă pentru capete pătrate,
Cum că tot ce-i azi în aer, zboară spre eternitate.

Prin urmare întru cultul veacului ce va să vină,
Vă salut pe cei ce credeţi, cei ce scrieţi şi iubiţi,
Floarea, stelele, pământul şi care vă nevoiţi,
Zile, nopţi trudind Cuvântul, adevăr ca să devină
Raţiune şi simţire, tot ce trebuie să ştiţi...
E... că dincolo de stele unde timpul se comprimă,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi ani-lumină, copile!

Mulţi ani-lumină, copile-bărbat,
O viaţă frumoasă te-aşteaptă 'nainte.
Eşti liber şi tânăr, sănătos şi curat,
motiv de mândrie la orice părinte.

La mulţi ani-lumină copile-copil,
Cuminte şi pur să trăieşti în lumină
Deviza să-ţi fie plăcutul util,
Cuvântul puternic şi faţa senină.

La mulţi-ani lumină bărbate-copil,
Un munte de bine şi-o viaţă uşoară...
Ţi-aş zice, deci clasicul text inutil,
Dar nu-s comestibile toate ce zboară.

La mulţi ani-lumină bărbate-bărbat,
Al tatălui fiu şi al mamei nou-crai,
de vreo două decenii,, la faţă schimbat"...
La mulţi ani-lumină, copile-Mihai!

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oareunde oarecând

Pe drumul dintre undeva cândva
Într-un eter încremeniţi ca unde,
Aş vrea să ne cripteze cineva
În armonia liniştii profunde.

Apoi îngemănaţi ca siamezi,
Cu buze încleştate-n sărutare,
Nălţa-vom rugă albelor zăpezi,
Să ningă câte-un veac de aşteptare.

Din dragoste vom împleti un gând
Şi-n suflete dospi-vom o speranţă,
Apoi uniţi vom respira pe rând
Eu poezie scrisă, tu romanţă.

Recuperaţi din jumătăţi de cer
Parcurge-vom vecia pas cu pas,
Că-n legea firii toate nasc şi pier
Şi numai tu şi eu am mai rămas.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată la cincisutepatruzeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Şi scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca şi-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
La cincisutepatru şi ceva de ani
Şi punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizecişipatru se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiţi la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbeneşte dantela
Pe-o masă aa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-şi gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri vechimea din vin.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată la cincizeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Şi scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca şi-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
O singură dată la cincizeci de ani
Şi punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizeci de ani se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiţi la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbeneşte dantela
Pe masa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-şi gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri savoarea din vin.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oficial

În lumea imbecilă a dovezii
Cu limită de simţ şi raţiune,
Oameni crescuţi în spiritul cirezii,
Adoptă falsul ca accepţiune.

Oficial din surse consacrate
Intoxicaţi de mici cu nonvalori
Şi cu imagini bine prelucrate,
Am devenit atotcunoscători.

Atoateştiutorii se prezintă
Ca sceptici convertiţi la adevăr,
Cu mălăieţe picături să mintă
Mulţimea gură-cască de sub păr.

Şi-acei ce se socot deasupra firii,
Al Universului întreg şi-al legii,
Argumentează în limita simţirii,
Oficial credinţele şi regii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permisiune şi acord

Întreb acum pe cei ce şi-au permis
Ca dincolo de săbii şi topoare,
Să-şi facă instrumente de ucis
Propriul popor şi sute de popoare.

În goana după ce şi-n al cui nume,
Stimaţi şi erudiţi contemporani,
Voi, învăţaţii din întreaga lume
Creatu-le-aţi acestea pentru bani?

La ce v-a folosit învăţătura?
La ce-aţi trudit din greu prin şcoli înalte?
Spuneţi acum... cât vă mai ţine gura,
Să ştim şi noi cei proşti fără de carte.

Cum aţi permis voi lideri şi elite
Ca să existe astfel de orori
Şi genocide absolut cumplite,
Prin întâmplări, prin riscuri şi erori?

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!