Poezii de Petre Gigea-Gorun, pagina 2
Pământul ce m-a dat
Pământul ce m-a dat mereu îmi cere
Să viu să-l văd asemeni ca-n trecut,
Asupra mea e-ntinsă a lui putere,
Că el m-a dat și-aci el m-a născut.
Casa bătrână, vatra cea cu pruni
Și vuietul prelung ce-l cântă plopii,
Cu dorul cel rămas de la străbuni,
Le simt pe toate-n mine când mă-apropii.
Mă văd copil cu sufletul de floare
Pe ulița copilăriei mele,
Cu ochii blânzi, străluminând în soare,
În vraja lunii și-n lumini de stele.
Plecat din sat, dar niciodată rupt,
Ce cu duioase daruri mă cuprinde,
Mi-e gândul tot la el, neîntrerupt,
Iar de a lui ființă nu mă pot desprinde.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-ai mei strămoși îi văd pe cai dormind
Pe-ai mei strămoși îi văd pe cai dormind
Tot timpul pregătiți să intre în lupte
În zale, nopți și zile ne-ntrerupte
Cu lănci, cu săbii și-arcuri ce se întind.
Când se-aud cai în zare, tropotind,
Văd tineri sau bătrâni cu fețe supte
Atenți sunt la semnale întrerupte,
Ca și la focuri ce pe deal se-aprind.
Un singur gând pe oameni îi frământă
Ce-a devenit și crez și legământ:
Să învingă sau să moară; în foc se-avântă,
Să apere pământul drag și sfânt.
Prin fapta lor istoria cuvântă
Că-ai mei strămoși sunt Țară și pământ.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptură a naturii
Sculptură ești, gingașă, a naturii
Cu sâni frumoși ca marmora cea albă
Cu înflorit surâs în colțul gurii,
Cu forme-armonioase prinse-n salbă.
Al tău de aur păr vărsat pe pernă
E-o mantie superbă până-n brâu
Și-n revărsarea-i dulce și eternă
Te-aseamănă cu unda unui râu.
Duioase mâini aduc din adieri
Nemăsurata taină a iubirii
Un farmec neîntrerupt de mângâieri
Dă noi dimensiuni nemărginirii
Pe pat de flori aș vrea să dorm cu tine
Când luna peste noi se joacă-n raze
Să deslușesc privirile-ți senine
Și să te simt în mii de ipostaze.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străvechea mea cetate de pe Jiu
(omagiu Craiovei Cetate a Banilor Olteni)
Străvechea mea cetate de pe Jiu
Ți-aduc pios umila mea cinstire,
Cu anii ce mi-ai dat de găzduire
Îngăduie-mi, să mă consider fiu.
Așa frumos aș vrea să te descriu,
Că-ți port doar sentimente de iubire,
Legat de tine sunt prin mii de fire
Și am trăit pe vatră și te știu.
Atăția ani de tine ce mă leagă,
Se-adună acum în stol și mă-nfierbântă
Și te-oi simți în mine-o viață întreagă
Cetatea mea de vremuri neînfrântă,
Prefaceri noi mi te-au făcut mai dragă,
Înscrise în istoria prea sfântă.
sonet de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un copil pribeag
E fericirea vieții ca și-un copil pribeag,
Rătăcitor prin lume, ce-aleargă neîntrerupt,
Din când în când la oameni se mai oprește-n prag,
Cu nemurirea clipei din care ea s-a rupt.
În vremea călătoare e doar un scurt popas,
Mereu tulburătoare în dulcea ei visare,
E împletit cu timpul și el tot de pripas,
Dând vieții noastre sens, continuă mișcare.
Născută din speranțe, o vrem cât mai aproape,
În sufletele noastre și-n inimi cu dorinți,
Eternă duioșie ce tremură sub pleoape,
Întruchiparea vieții și-a slabei noastre ființi.
Mărturisesc sfios, că port în pieptul meu
Dorința mea ce arde cu flacără plăpândă
Și vă întreb pe voi, deși îmi este greu,
Cine-are fericire, să poată ca să-mi vândă?!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul
Destinul nouă ne-a fost dat
Să-mpreunăm un aluat.
De e păgân sau poate sfânt,
Har al aceluiași pământ.
Dă mit și dor împreunării
Și o speranță disperării.
Alunecând prin timpul scurs,
Noi dăm iubirii un parcurs,
Venit din pulbere de astre,
Prinos al zărilor albastre.
Ca spațiul cel nemărginit,
Să ne tot ducă-n infinit.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu port cu mine o lume în imagini
Eu port cu mine o lume în imagini
Ca o arhivă mare și bogată
Regretul mă cuprinde câteodată
Că n-am să pot să le și scriu în pagini.
N-am să mă folosesc de aceleași imagini
Doar nu e nici-o faptă repetată,
Voi încerca în vremea ce mi-i dată
Să nu rămână vreunele-n paragini.
Sunt faptele cu a lor experiență
Din toată lumea adunate în mine
Mi-e gândul frământat de-a lor prezență,
Din vremile ce fost-au înainte
Care cu-ndelungata existență
Au adunat eterne învățăminte.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgota suspinelor
Ca și Iisus și noi purtăm o cruce,
Pe drumul care urcă spre coline,
O Golgotă în ceasuri de răscruce,
În lăcrimarea noastră cu răscruce.
E un destin sortit ce ne e scris
De când ne naștem și venim pe lume,
Mărșăluind spre-un orizont deschis,
Dar până unde, nu vom ști anume.
Avem speranțe, visuri și puteri
Să ducem o solie din părinți,
Iar mâine, ca și astăzi, ca și ieri
Purtăm și bucurii și suferinți.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire
Te-ai strecurat în mine fără veste,
Că-așa a fost să fie-o împlinire,
Cu vorbe-ai scris în inimă-o poveste,
Așa precum se scrie în iubire.
În ochii-mi blânzi ai răspândit lumină,
Asemenea luminilor din soare,
Povestea care-ai scris-o e divină,
În mine răsărind încântătoare.
Iar eu citesc ca-ntr-o frumoasă carte,
În care s-au tot scris mereu noi file,
Rămasă-aci, tu nu ești departe,
Când se scurg nopți, iar după ele zile.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Petre Gigea-Gorun, adresa este:
