Poezii de Petre Ivancu, pagina 4
Remember
Scriind despre iubire
mi-a ajus bătrânețea la ușă
amintirea ta îmi bate la geam
cu degete de funingine
dincolo de melancolie
lacrima copiilor mei
ca un colac de salvare
între colții monstrului din clepsidră.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcie lină
Trupul tău, viscol curat
A înghețat trădarea din oglinzi
Cum arde dinlăuntrul meu
Luceafărul ce vrei să-l prinzi.
Salcie lină dor de ape
Ne sunt luminile puține
Și viața nu mă mai încape
Și curge-n silă lângă mine.
Mă dor amurgurile toate
De încruntarea morții vii
Când bate-n poartă la cetate
Ecoul stelelor târzii.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de dragoste
Dimineața își face rondul de viață
Ca o corabie alba
Se așează pe prispa lui Moromete
Când truda sa zilnică
Este de forma unei pâini aburinde
În grinda istoriei noastre
A înflorit un ram de cireș
Nicăieri tunuri, nicăieri săbii
Nicăieri zale, nicăieri rachete
Doar zdrențuite cămăși,
Și pluguri ruginite
Și cai înhămați la nemurirea acestui pământ...
Bunicul meu, Costică a lu' Vasile,
Mareșal ostenit de neodihna țărânii
Cu iarba încolțită între pleoapele sale
Cu palemele crăpate de veghe
Inspectează contingentele de sape și pluguri
Nebărbierit și nădușit în căruța
[...] Citește tot
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada castanilor însingurați
Cade târziul pe calea ferată
E semn că plecăm într-o noapte de vară
Vai, ochiul meu cum se înseară
Și mâna se face o creangă uscată.
Un pustiu de miresme latră în soldați
Ducând stafia lumii în cartușieră
Numele tău trecea într-o letieră
Pe strada castanilor însingurați.
Cresc cenușile noastre pe calea ferată
E semn că am plecat într-o noapte de vară
Cântecul meu cum se înseară
Și trupul a ajuns o fiară ciudată.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de Van Gogh
Femeie străină de un veac te aștept
În coliba iernilor flămânde
Tu ești plecarea mea spre niciunde
Când magnolia serii îmi fumegă în piept.
Foșnesc în trupul tău ținuturi migratoare
Văd umbra nemorții alunecând pe sub ușă
Sunt stafia mea îmbătrânind în cenușă
Sub lacrima stelei de mare.
Coboară din rama vechilor muzee
Femeie străină de aștept de un veac
Istovit te strigă ochiul meu sărac
Alergând spre tine eternal femeie.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul târziu
Vom pleca, vom pleca, este adevărat
Locuri la lojă au fost reținute
Biletele toate sunt de mult vândute
Umbrele noastre au și plecat.
La teatrul acela nu vor fi actori
Noi vom fi pe scenă și vom fi în sală,
Va fi marele spectacol de gala
Pe care l-am visat de-atâtea ori.
Va ninge cu flori în teatrul târziu
Sau straja tăcută la ușă va bate
Suntem bieții actori ai orei rotunde
Riduri pe viață frumos desenate.
Vom merge la recepții, interviuri vom da
În salonul oval al marii întrebări.
Ridică-te, doamnă, în cârjele tale
Să mergem la teatrul marilor ninsori.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare către Penelopa
Mă bate doamnă umbra unui gând
Ca pe un cerb rănit săruturi lungi polare
Cu cerul stins pe buze abia respirând
Eu de pe țărmul iernii îți mai trimit scrisoare.
N-adie dinspre tine nici un semn
E o tăcere lungă și perfidă
Îmbătrânesc tăcut pe prispa lumii
Ogarii veșniciei aleargă să mă-nchidă.
Se mai păstrează birja veacului frumos
Trec în ea roboții să facă plajă vara
Ascult cum în Ithaca se lasă tristă seara
Străluminând eterul cu ochiul tău sticlos.
Vâslim către departe, corăbii nu mai sunt
Ithaca nu ne vede, tu, doamnă, nu mai știi
Cu scheletul nostru mai ară printre vii
Ne-mbracă tragic regele-Cuvânt.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om liniștit
Pe strada mea nu există critici literari
Sunt un om liniștit vreau să zic
Numai joia de dimineață
Țața Leana și țața Catarița
Aruncă pipele japoneze
În grădina vecinului
Își pun mâinile în șolduri
Și încep să țipe la mine:
Domnul poet, domnule poet,
Lasă dracului
Metaforele alea fardate
Că or să te cheme ăștia
La bâlciul desertăciunilor...
Ia domnule viața de guler
Cum a luat ăla "fonciirea"
Și a murit la adânci bătrâneți.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de țărani
Soarele a căzut în oase de plug
O ceață cuminte în lucruri se lasă
A strigat azi-noapte în clopotul lunii
Cu glas tremurat iarba de-acasă.
Pe frunza memoriei s-a așternut bruma
Se întorc semințe la casele lor
Urme de țărani s-au găsit pe Lună
Și urmele, iată, astăzi ne dor.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Waterloo
În fiecare dimineață
Mă întorc dintr-o cruciadă
Mai oboist decât soldatul
De la Maraton.
În fiecare dimineață
Mă întorc dintr-un război
De o sută de cărți,
Cu privirile hăituite
De Biblioteca din Alexandria.
Am purtat lupte grele
În Galaxia Guttemberg
Unde fiecare sărutare a ta
Este o rană adâncă pe trupul zăpezii...
N-am învins niciodată!
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Petre Ivancu, adresa este:
