Petre Prioteasa

INDIGNAREA DE AZI

La noi triumfă iar minciuna,
La braţ hoţia-i este soră,
Iar legi nu respectăm niciuna,
Ne prindem cu duşmanii-n horă!

Străinii spun că ne adoră,
Iar noi, buimaci, le ţinem struna
Şi nu simţim cum ne devoră,
Tot mai săracă ni-e cununa.

Nici stema nu mai este stemă,
In loc de soare ne-au pus luna,
Apune naţia-emblemă,
In rădăcini simţim ranchiuna.

Vă fie viaţa blestemată
Că aţi trădat neamul şi glia,
În Parlament cu toţi de-odată:
"Suntem români în România!"

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreb...

Pentru-n petic de pădure primii în cap o secure,
Pentru-un petic de negreaţă rămăsei cu mintea-n ceaţă.
Te-ntreb, Doamne, ce-am greşit de-aşa pedeapsă-am primit?
Întreb soarele şi luna ce-mi mai pregăteşte runa?
Nimeni nu-mi poate răspunde, nici măcar prin microunde,
Degeaba sunt conectat, n-am acoperire-n sat.
Numai mândra cu jungherul poate dezlega misterul.
Eu privesc spre Răsărit, dar ea e la Asfinţit,
Strig că poate să-mi răspundă, mândra se preface surdă,
Lumină s-o pot vedea: e chipul ei, vocea mea,
De-mpingem timpul îndărăt, ea a uitat şi cum arăt,
Dar.. chipul ei, în văzul meu, dispare, apărând mereu,
Întind o mână s-o ating, toate luminile se sting,
Iar inima-mi duhneşte jar, mândruţa mea n-are habar,
Cel dor nestăvilit mă vrea dorinţa ei, ofranda mea,
Să merg la Creator să cer viaţa-ne plină de mister,
Pentru noi doi, pentru urmaşi, nu dovedim că suntem laşi,
Pe-aceeaşi cale, nemurire, în drumul către mântuire,
Să nu ne putem despărţi de-om reînvia ori muri,
Cum umbră-om nu se despart şi totul, totul îşi împart,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu din spital

Sunt un pasager temporar
printre fiinţe degradate fizic,
printre suferinzi consacraţi,
cu boli trenante în recidivă,
apăsat de izolare
şi de resemnare degenerată în indiferenţă.
Entuziasmul mi-e strunit,
conservând un vag sprijin,
cu perspective sumbre.
Sunt posedat
de eroziunea forţei subtile
a revelaţiei medicamentoase
ce-mi spală sufletul
de mâlul suferinţei şi de păcatul făgăduinţei,
proiectând o viaţă numai lumină şi încântare.
Semne vizibile de angoasă,
trupuri omeneşti schirnave,
chestiuni încâlcite,
manipulatori de idei sofisticate,
raţionamente false

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La beţie

Nu ştiu cine-a zis odată,
la beţie sau necaz,
că bărbaţii o fac lată
doar când se întrec în haz
şi ca porcii se îmbată
după datină şi caz.

Eu, cu inimă curată,
vin să pun paie pe gaz:
spun că mândra li-era fată
tot cu lacrimi pe obraz,
ca fecioară preacurată
când mânca brânză cu praz.

De vecin era curtată
şi la el sărea pârleaz,
iubirea-i alambicată,
cu schimbare de macaz,
nu poate fi judecată,
că nu trece prin grumaz.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fântâna ocolită...

La fântâna ocolită
de sălcii şi de răchită
găsii iarba tăvălită
de Leana şi neica Cită.
Leana rămase plângând,
iar Cită plecă râzând,
dar se-ntoarse fluierând
c-o avea pe Leana-n gând:
-Taci din gură Leana mea,
că te ia neica, te ia,
după liberarea sa,
acum e armata grea,
nu pot duce raniţa.
Mândro, când ne iubeam noi
crescuse iarba-n zăvoi,
era zi de primăvară
când ne-am iubit prima oară,
eu fecior şi tu fecioară,
aveai mers de căprioară,
te mlădiai trestioară,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cheamă Sfântul Petre...

Mergeam spre ziua de apoi când de-aripioare m-au prins doi,
m-au întrebat drept cine sunt, de ce-mi fac veacul pe pământ,
că Sfântul Petre, acolo-n cer, e fără mine cam stingher,
să merg să stau de-a dreapta lui paznic la Poarta Raiului,
să-l însoţesc, barem de formă, măcar cu jumătate normă.
Am încercat să scap de ei, dar mă ţineau cu mult temei,
să mă opun n-am cutezat că mă simţeam epuizat,
m-am dus, fără să vreau, în zbor şi m-am lăsat în voia lor.
Când am ajuns, parcă visam, la sfat cu Sfântul Petre stam,
m-a luat de braţ, m-a mângâiat pe creştet, m-a îmbărbătat.
Zicea că de mult timp veghează şi mintea mi-o păstrează trează,
să n-o mai stric cu poezii, că nu sunt decât fantezii,
că viaţa oamenilor stric şi nu mai sunt buni de nimic.
De-aceea m-a chemat la el, i s-a părut că sunt rebel,
că oamenii-n loc să muncească fac cozi pe Facebook să citească
şi-n loc de slăvi şi-nchinăciune dovadă dau de-nţelepciune,
pe preoţi parcă îi urăsc, năravurile lor pârăsc,
nu-s credincioşi, dar nici supuşi, sunt rătăciţi, de gânduri duşi
şi-ar vrea, cu mintea prea isteaţă, în gura lor de nătăfleaţă,
daruri pretinse de la viaţă: să pice pară mălăiaţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Raiul nu este un loc, raiul nu este un timp,
dacă nu iubeşti deloc n-ai în viaţă anotimp!

"Starea de a fi perfect" este raiul pentru mine,
viaţa, fără vreun defect, o trăiesc cum se cuvine.

Iubirea-i esenţa vieţii, eu, inimii slujitor,
elixirul tinereţii culeg pentru viitor.

De e soare, de-i furtună, mă aşez unde mi-e locul,
vreme rea sau vreme bună, nu vreau să forţez norocul.

Iar de vine... mesagerul, vestitor duhovnicesc,
îi voi dezlega misterul şi sorocu-i împlinesc.

Ce e viaţa, ce e moartea? Decât o realitate!
Răsfoindu-i toată cartea, ajung la fatalitate.

Este doar o răfuială şi-un cont închis cu trecutul
şi nu-ncape îndoială că-n răboj e scris... pierdutul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul

Mesteacănul de lângă pod
Nu făcea fructe, nu da rod,
Dar farmecul şi vârsta lui
Stârneau mândria satului.

Nu ducea lipsă de nimic,
Era voinicul pe colnic,
Avea prieteni credincioşi
Tineri destoinici, inimoşi.

La el veneau, se sfătuiau,
Decizii straşnice luau,
Era cu ei faptă şi gând,
Îi ajuta doar fremătând.

Dar uite că s-a întâmplat,
Voinicii au plecat din sat,
Muncesc acum tărâm străin,
Lăsând acasă vai şi chin.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul de lângă râu

Mesteacănul de lângă râu
Îmi ţine sentimente-n frâu,
La el vin seara să cer sfat
De mă iubeşti sau m-ai uitat.

Din frunze fremăta frecvent,
Când tu veneai păream absent,
Zvâcnea zălud inima în piept,
Speranţe dându-mi să te-aştept.

Veneau cascadă veşti spre noi,
Poveşti iscate de-amândoi,
Împreunaţi sau separaţi
Dar nicidecum uitării daţi.

Încolăciţi eram, cumva,
Ca pe mesteacăn iedera,
Un cuplu demn cum altul nu-i:
Bărbatul cu perechea lui.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

În viaţă ni se schimbă totul:
Norocul, plinătatea, votul,
Ne bate vântul dintr-o parte,
Parcurgem drumul mai departe,
Chiar mergem prin ninsori şi ploi
Să dovedim că suntem noi,
Dar ne lăsăm prea duşi de nas,
Nu ştim ce-avem, ce-a mai rămas:
Puterea de-a-l avea pe-"nvinge",
A şti şi a putea convinge
Că viaţa este un mister
În care, sincer, tot mai sper.

Minunea tot se va produce
C-aşa ne ştim purta o cruce,
A noastră e, vom respecta
Cu "a avea" şi-"a prospecta",
"Averea" e de mare preţ,
Iar "prospectarea"-i un dispreţ.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!