Petre Prioteasa

Renunţare...

Iar m-apucă năbădăii,
la cotitură te-aştept,
tu să fii ciuca bătăii
că n-ai ţinut drumul drept.
Mă retrag, nu-i de mirare,
nu mă certa, că leşin,
la gâlceavă ai valoare
plătită cu bani peşin.
Te-am iubit aşa-ntr-o doară,
crezând că m-oi cuceri,
dar nu era prima oară
când îţi vindeai lujerii.
Trebuia să am răbdare,
nu era bine să-ncerc,
m-am grăbit şi-n renunţare
am ieşit din al tău cerc.
Nici nu mă mai uit în urmă,
piară-ţi necazu-ntr-o zi,
nu fac parte dintr-o turmă
pe care-o poţi îmblânzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica soţiei

Bărbate, iar m-ai supărat,
ce, te prefaci nevinovat?
Când vezi că-n ochi îmi sar scântei
tu mai pretinzi că n-ai idei?
Nu vezi că eşti un tăntălău
şi este vai de capul tău?
Te-ar rupe "câinii" de n-aş fi
să te păzesc în orice zi
că te zgâieşti după femei,
dispari acum din ochii mei!
La "câini" te dau să te sfâşie
dacă mai scrii vreo poezie!
Deşi-ţi dau zilnic peste bot,
te tot holbezi ca un netot,
priveşti cu ochii-ţi imbecili
şi ceri clemenţă prin vecini,
îţi dau "clemenţă" cătinel,
dar pe cocoaşă că eşti chel.
Nici milă, cred, n-o să-mi mai fie
când intri în bucătărie,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resentiment

Tristeţea neputinţei tale
de a mă ferici
mi s-a revelat abia atunci când
te-am descoperit bătrână şi vlăguită.
Bruma cearcănelor tale
este certificatul de înmatriculare
al suferinţelor ce ţi-am pricinuit involuntar.
Descoperi secretul iubirii
abia când este iremediabil pierdut,
ivirea ori acceptarea unui capriciu
fiind primul avertisment,
din păcate ignorat.
De-am putea trăi fiecare zi
ca şi cum ar fi cea din urmă,
îngerii noştri păzitori,
seduşi de fiori,
s-ar precipita şi poate-ar uita
robineţi deschişi prin care s-ar scurge
rentabilizarea producţiei
de sentimente etern umane.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

I. Într-o zi, pe la chindie,
lâng-un fir de păpădie,
găsii dorul mândrii mele
înglodat în temenele.
Cu mâinile amândouă
îl spălai, din ochi, cu rouă
şi-l strânsei la piept să simtă
inima cum îmi palpită.
Cu emoţie şi teamă
simţii glasu-i că mă cheamă
de aproape, de departe
unde gândul ne desparte,
de departe, de aproape
străbătând dealuri şi ape.

II. Privesc întâi spre răsărit,
iar chipu-ţi e la asfinţit
Te strig, dar nu poţi să-mi răspunzi,
eşti printre orbi, flămânzi şi surzi,
lumină n-ai să poţi vedea

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata vieţii

I. Când se-nvârteşte Roata Vieţii
urcăm sau coborâm mereu;
când suntem Sus avem pretenţii
şi ne croim un nou traseu.
Când coborâm, c-aşa e rostul,
nedreptăţiţi, ne pare rău,
ne-nspăimântăm, exact ca prostul
ce râde de norocul său.
"Trecem" deştepţi şi cu pretenţii
Că locul ni-e acolo, Sus,
deasupra apei plutesc tonţii
cu capul sec şi gândul dus.
Când ajung jos văd adevărul
pe care-l ignorau de Sus,
imploră ajutor la... vărul,
dar... şansa vieţii lor s-a dus
şi nu-şi dau seama c-au... apus!

II. Aruncă-mă-n vâltoarea vieţii, nu te sfii şi nu mă proteja,
vreau să cunosc valoarea pieţii în care precupeţ mă simt deja!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rogu-te!

Te rog, mă iartă, dacă poţi,
Nu-ţi fă din dezacord bravadă,
În ochii lumii te socoţi
Năpăstuitul fără spadă!

Te rog, mă iartă, dacă vrei,
Necutezând să mă combaţi,
În viaţă ai prieteni trei:
Drac, Înger, Sorţi predestinaţi!

Te rog, cu mine să fii bun,
Că bunătatea e virtute,
Nu tot ce zboară e lăstun,
Nu toate vitele-s cornute!

Dar fă un lucru înţelept
Şi roagă-te să nu greşeşti,
Cu mine-ncearcă să fii drept,
Ca lumea s-o împărăţeşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel unei iubiri

Şi dacă în această lume
Iubit n-am fost cum aş fi vrut,
Aş vrea ca tot să se rezume
La "ce-am avut şi ce-am pierdut"!

Ştiute-s vechile cutume
Din auzite sau văzut
Şi... totuşi, în această lume
Iubit n-am fost cum aş fi vrut.

Mereu, cei care-s puşi pe glume,
Parcă pierzându-şi minţile,
Până-şi primesc sentinţele
Vorbesc, făcând la gură spume,

Cum nu s-a mai văzut în lume.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui izgonit

Cine se-abţine şi nu muşcă
Din trupul Evei, dezgolit,
Stând într-un colţ, smerit, gol-puşcă?
Adam, datornic izgonit.

Se mulţumeşte cu o duşcă,
Să uite că e surghiunit,
Cine se-abţine şi nu muşcă
Din trupul Evei, dezgolit.

M-aş avânta ca o plevuşcă,
S-ajut pe cel nefericit,
Şi-aş colinda frumos ca Hruşcă,
Dar teamă mi-e de cel smerit

Care se-abţine şi nu muşcă!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul disperării

Când te înhaţă disperarea
Şi crezi că totul e pierdut,
Soarbe speranţelor licoarea;
Există Noul Început.

Dar nu lăsa ca împilarea
Să strige-n sufletul tău mut,
Când te înhaţă disperarea
Şi crezi că totul e pierdut.

Frământă-ţi mintea cu ardoarea
Plămăditorului de lut,
Renască-n iesle Născătoarea
Mântuitorului pierdut

Când te înhaţă disperarea.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului de ducă

Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai opreşte,
Iar neveste-mi îi spun că
Mi-au undiţa, plec la peşte.

O apuc spre vreo speluncă,
Vreau să petrec nebuneşte,
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai opreşte.

Şi pe nevastă o-apucă...
Sare-n sus de două deşte,
Scoate draci de sub perucă
Şi cu sare mă orbeşte

Când îmi vine dor de ducă.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!