Petre Prioteasa

Rondelul durerii

(la un eveniment nefericit)

Rostul nu mi-l mai găsesc,
Timpul trece în neştire,
De-oi fi mort sau mai trăiesc,
Nu ştiu cum să dau de ştire.

Zile grele, nopţi doresc
Să petrec întru murire,
Rostul nu mi-l mai găsesc
Timpul trece în neştire.

Cu aşa trai, omenesc,
Simt că nu-mi mai sunt în fire,
Sufletul mi-l chinuiesc
Cu dureri şi-n pătimire,

Rostul nu mi-l mai găsesc.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iluminării

Aş vrea să fiu om luminat,
Să strălucesc de bucurie,
De Cel de Sus iluminat,
Ca mine nimeni să nu fie!

Un har, de Domnul mie dat,
În jur eman a mea mândrie,
Şi-aş vrea să fiu iluminat,
Să strălucesc de bucurie!

Lumină să revărs în sat,
Neamul să-mi scot din sărăcie,
În gând şi fapte inspirat,
Să dăinuiască-n veşnicie...

Aş vrea să fiu iluminat!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul indiferenţei

Indiferenţa-i boală grea,
Întocmai ca şi nepăsarea,
Apatic, făr-a te durea,
De crezi că te-a lovit lingoarea.

Nu scapi de ea, chiar dac-ai vrea,
Cum din boboc rezultă floarea,
Indiferenţa-i boală grea,
Întocmai ca şi nepăsarea.

Sălbatic, rupi o rămurea,
Prin ea-şi menţine codrul starea,
Căci rămurica îl nutrea:
Era stăpân, rob... apărarea,

Indiferenţa-i boală grea!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul întristării

Când te cuprinde întristarea
Şi suferi de melancolie,
Gândeşte pozitiv şi starea
Se va schimba în veselie!

Nu pizmui că-ţi bea licoarea
Unul mai trist ca vitejie
Când te cuprinde întristarea
Şi suferi de melancolie!

De-ţi bate-n poartă aşteptarea,
Nu uiţi că-nseamnă profeţie,
Eşti suflet zbuciumat ca marea.
Fii răbdător, cu bărbăţie,

Când te cuprinde întristarea!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iubirii nebune

Când te iubeam ca un nebun
Şi aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ţi spun
Că tu eşti cea mai mândră fată.

Dar regăseam sufletul bun
Pe drumul nostru de-altădată
Când te iubeam ca un nebun,
Dar n-aveam mintea tulburată.

Tot căutam să mă răzbun
Că nu te-am sărutat o dată,
Poteca e demult uitată
Şi-a trecut timpul, ca lăstun,

Când te iubeam ca un nebun.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nepăsării

Boală grea e nepăsarea,
Din instinct sau ignoranţă,
Pune peste rană sarea,
Mama ei de Cotoroanţă!

Peste ani aşterni uitarea
Ca pe ultima speranţă,
Boală grea e nepăsarea
Din instinct sau ignoranţă.

Te macină-ncrâncenarea
Dorului de-a fi isteţ,
După-un ideal măreţ
Sub povară-ndoi spinarea,

Boală grea e nepăsarea!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul omului isteţ

Când îţi încearcă cineva răbdarea
Şi vrea să te subjuge cu-orice preţ,
Transferă-i convenabil provocarea
Şi dovedeşte-i că eşti mai isteţ.

Dar nu proba, nicicum, încrâncenarea
Specifică doar celui nătăfleţ
Când cineva-ţi încearcă des răbdarea
Şi vrea să te subjuge cu-orice preţ.

Pe vălul lumii cade înserarea,
Iar noaptea minţii este în dispreţ,
Fii mândru c-ai trecut iar provocarea
Şi-ai depăşit-o pe un ton glumeţ

Când cineva ţi-a încercat răbdarea.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul profeţiei

Bazându-se pe profeţie,
Nevasta fulgeră şi tună,
Îi dau dovezi de bărbăţie
Prin câte-n stele, câte-n lună.

În faţa ei n-am amnistie
Şi teamă mi-e că se răzbună,
Bazându-se pe profeţie,
Nevasta fulgeră şi tună.

Încerc să-i fac o bucurie
Cerându-i pentru-o noapte-arvună,
Începe-a face gălăgie
Şi-mi dă iar ceai de mătrăgună

Bazându-se pe profeţie.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul scoicii

Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul, rupând firul de ghem.

Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.

Pătrunse de durere ca-ntemniţaţii-n gherle
îşi slobozesc povara şi izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoţi de perle, iar noi, tăcuţi, credem

că orice scoică poate să zămislească perle...

rondel de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şcolii

Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul rupând firul de ghem.

Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem,
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.

Pătrunse de durere ca-ntemniţaţii-n gherle
îşi slobozesc povara şi izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoţi de perle, iar noi, tăcuţi, credem

că orice scoică poate să zămislească perle...

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!