Petre Prioteasa

Ţie

Din când în când
la mine-n gând
cobori plângând
sau vii râzând
să te alint,
să nu te mint,
să te încânt
c-un legământ
de drag şi dor
şoptit uşor
ca un zefir
pe-al serii fir,
blând căutat
şi repetat,
tandru rostit
în piept găsit,
calm rostuit,
cald păsuit,
de noi avut,
nicicum pierdut,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot cânt iubirea

Iubirea se tot cântă, iubirea ne încântă,
În noi sălăsluieşte, dar cine o descântă?
Eu, când aţâţ iubirea, că asta mi-e menirea,
Provoc mereu durere şi uit ce-i fericirea!

Dar ce e fericirea? E efemer cuvântul,
E şoapta de pe buze pe care-o fură vântul,
Plimbând-o ca pe-o frunză, trântind-o la pământ,
Lăsând-o nemişcată şi fără legământ.

Celui ce-o scormoneşte, să-i fie blând amarul,
Să aibă vesel cântul, nu-l bântuie coşmarul,
Să uite de tristeţe, un dor să-l toropească,
Reinventeze viaţa şi hrana cea trupească.

Iar dacă se petrece învolburarea minţii,
Faci cruce-ngândurării şi onorezi părinţii,
De ei te leagă-averea, profund ereditară,
Perpetuă-i sentinţa, dar crezi că-i prima oară.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăsneală

Destulă tăcere, prea multă roşeaţă,
pretinsă plăcere ne spală pe faţă,
puţină rutină, polen stimulent,
rugină, ruină - slogan iminent.

Prea fadele zvonuri de vânturi doinite,
ţâfnoase tainuri de dor părăsite,
calm noaptea strecoară subtil trup urzeala,
tot macini la moară naiv îmbulzeala.

Trăsneala flatată tresare sagace,
stârneşte turbată uzura tenace,
de sete uscată, nu-i trebuie apă,
din balta secată iubirea-şi adapă.

Dau nota de plată bacşiş armoniei,
plictis încărcată şi şperţ poeziei,
zvon tainic parcurge s-o iau de nevastă,
eu râul ce curge, ea salcia-mi castă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele

Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-şi face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.

Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putinţa să greşesc.

Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.

Viaţa este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Vin stihii din largul zării stârnind valuri pân' la nori
şi ascund în fundul mării, din vapoare, mari comori.
Ochii văd, sufletul cere, pentr-o oră de plăceri
ale inimii unghere ţin ascunse mari dureri.
Cine n-a putut, din mare, ca să pescuiască tot?
Sunt dureri în inimi care niciodată nu se scot...

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Vin stihii din largul zării
stârnind valuri pân' la nori
şi ascund în fundul mării,
din vapoare, mari comori.

Ochii văd, sufletul cere,
pentru-o oră de plăceri
ale inimii unghere
ţin ascunse mari dureri.

Cine n-a putut, din mare,
ca să pescuiască tot?
Sunt dureri, în inimi, care
niciodată nu se scot...

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşt râul, eu sunt stânca

Neclintit precum o stâncă
În găvanul apei zgomotos,
Gândul meu rezistă încă
Trainic şi statornic la frumos.

Vieţii săvârşim poruncă,
Aşa Cel de Sus a hărăzit,
Formă-gând mereu ne spun că
Să nu te desparţi de cel iubit.

Sunt precepte ale vieţii,
Respectăm ce-n karmă ne e pus,
E magia tinereţii
Gând intens din Zori pân' la Apus.

Cum dezmiardă apa stânca,
Cu blândeţe ori în mod ţâfnos,
Tot aşa primesc porunca
Să păstrez al dragostei prinos.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

Trăiesc cu tine tot mereu,
nu ştiu eşti tu sau, poate, eu,
mă regăsesc în tot ce faci,
din ce în ce mai mult îmi placi,
tandreţea ta este a mea,
ne-împreunează dragostea,
desenul tău, desenul meu,
culorile din curcubeu,
eşti muzică, ton şi acord,
zi singură-n al vieţii bord,
când inima îmi e prea grea,
tu, sigur, mi-o poţi alina,
când eu sunt versul, ritmul, rima,
tu eşti respectul meu şi stima
ne-ngemănăm, arcuş pe coardă,
dăm foc viorilor să ardă,
că vei trăi mereu în mine
cu tot ce-i rău, cu tot ce-i bine,
în orice zi, în orice ceas,
povestea noastră are glas,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor critici

I. Cred şi eu că poezia plânge că e văduvită,
că-i lipseşte măiestria şi-i lovită de copită,
că o Meta-Măgărie au simţit acum poeţii!
De târg şi de librărie se feresc doar "târgoveţii".
Să salveze poezia, să nu pice în noroi,
pedepsesc ipocrizia celor ce scurmă-n gunoi.
Li s-a făcut şi lor greaţă de ranchiună şi venin,
aşteaptă fapta măreaţă să se-aşeze la festin.
Ce e mai frumos în viaţă? Muzica şi poezia!
Hai la horă-n târg şi-n piaţă şi să uităm duşmănia!

II. Că "impostura" este artă o cred doar proştii şi sperjurii
că nu ştiu viaţa cum s-o-mpartă decât prin sluj făcut minciunii.
Nu încerca să îi educi tocind cuvinte înţelepte,
în lumea lor de mameluci doar "strâmbăturile" sunt drepte.
Pentru o cauză mai dreaptă încearcă, de mai poţi lupta!
Greşeala nu se mai îndreaptă cum nu poţi în noroi sculpta!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui începător

Îmi placi din ce în ce mai mult,
de azi n-o să-mi mai fii povară,
capeţi în vorbe un tumult
ce sper c-ar fi ultima oară!

Cuvintele m-au pus pe jar,
şi mă prăstăvălesc de viu,
îmi faci din viaţă un calvar,
nici nu-l mai vreau, nici nu-l mai ştiu.

Tu ai talent, dar n-ai habar,
ce duci în spate... nici nu ştii!
Îţi risipeşti al vieţii dar
în loc să scrii doar poezii.

Că eşti blagoslovit cu har,
deşi scrii pure fantezii,
uşor treci patimii hotar,
închipuind fantome mii.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!