Petre Prioteasa

Azi e ziua...

Azi e ziua cu necazuri, ştiu şi eu ce lumea vede,
ai început să faci nazuri, ochii văd, inima crede.
Prea te-ai depărtat de mine şi tot baţi drumuri greşite,
nasul pe sus de n-ai ţine n-ai avea vorbe ieşite.
Cel ce-aude şi nu crede vine să se lămurească,
întreabă pe cel ce şede ca pândar să te păzească.
Trebuia să vin odată ca să-mi lămuresc părerea,
cât la suflet eşti curată şi cam care-ţi este vrerea.
Am venit şi mi-am dat seama că nu mai meriţi răbdare,
degeaba te-a cuprins teama omului ce nimic n-are.
Ai pierdut toată averea, bogăţia sufletească,
ţi-ai satisfăcut plăcerea, dar a fost numai trupească.
Şi nu ţi-a fost de-ajuns unul, te-ai iubit cu mulţi de-odată,
au, crezut-ai că vreunul s-o mili că nu eşti fată?
Să te fi păstrat fecioară, cea mai mândră dintre ele,
nu tot ce zboară e cioară, mai zboară şi rândunele.
Când puiul cu aţa zboară, degeaba faci temenele,
gândurile te doboară că n-ai destule "lovele".
Trebuia să fii modestă, să mă fi iubit în taină,
dar te-ai cocoţat, celestă, în top "ruşine cu faimă"!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă...

Iubirea noastră-i comoară
limpede, tandră, duioasă,
s-o păstrăm, nicicând să piară,
măsurată-n nopţi de vară
când luna zâmbea voioasă.

S-avem grijă, viaţa-i scurtă
şi ni-e dată s-o trăim,
iar de-o trece tot prin burtă,
nu trăim doar să muncim,
ci mâncăm să nu murim.

Domnul către noi trimite
gânduri bune, cu blândeţe,
să fie bine primite,
împleti-vom coşuleţe
pline cu spor şi poveţe.

Chiar de-i viaţa o povară,
noi ne facem datoria,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Nu te mai juca cu focul, nu-ţi mai căuta norocul,
lângă mine îţi e locul, ne e soarta şi sorocul!

Cu gluma vrei să te-ntreci, iar la altul cum să pleci?
Pier ideile-n dovleci: gânduri seci, nărav de veci!

Locul tău e lângă mine şi la rău, dar şi la bine,
nu suporţi tu pe oricine, floare prinsă-n mărăcine!

Şi la greu şi la uşor, la risipă şi la spor!
La nostalgie sau dor nu pot fi nepăsător!

Libertatea de-a alege e pentru cel ce culege!
Săvârşind fărădelege, praful de pe tobă-alege!

Nu pleca, nu-l părăsi pe cel ce te va iubi,
altul nu vei mai găsi, doar iubirea-ţi vei ştirbi!

Că iubirea-i foc şi pară, face ura să dispară,
două inimi înfioară: eu flăcău, tu domnişoară.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Vreau, la ceas aniversar,
Să primeşti, cu drag, în dar
Un buchet de trandafiri
Cu ei, proaspăt, să respiri
Aerul curat al vieţii,
Să simţi taina tinereţii,
Cum te-nvăluie norocul
Să-ţi găseşti în lume locul,
Să nu ai deloc duşmani,
Să ai parte de mulţi bani,
Viaţă lungă: LA MULŢI ANI!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Astăzi urc pe scara vieţii la furcelul 79
Şi, din sporul frumuseţii, roua roadei v-o dau vouă.
Dincotro m-ar bate gândul, nu mă-ndoaie, nu-mi dă pace,
Totul e luat de vântul ce din spate nu mai tace.
Nu dragostei îi duc dorul, nici urii, ci doar dreptăţii,
Îi mai pot număra sporul pe tărâmul demnităţii.
Încercau cu anasâna unii să-mi pună zăpoare,
Dar aveam protectă mâna pusă din cap în picioare.
Eram unsul, aveam darul, mi-era teamă doar de mine,
Cel de Sus strunise harul ca să fac doar ce-mi convine.
N-am călcat vreodată lege şi n-am ieşit din tipare,
Am dat cuvintelor blege doar cinstire şi valoare.
Am dat pilde strălucite, drum călăuzit spre astre,
Făcând zile fericite cu spor în priviri albastre.
Simt că astfel îmi fac treaba, răsplătit sunt cu onoruri,
Şi, că n-am trăit degeaba, am avut belşug şi sporuri.
La cei 79 ani, suflet tânăr, trup trudit,
Mi-am făcut pe Facebook fani, iar de scris n-am isprăvit.
La vârsta înţelepciunii lasă-mi, Doamne, ceva zile
Să trezesc din mine junii adormiţi: hrisoave-n file.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit magnolia-n grădină

A înflorit magnolia-n grădină
şi mă îmbată iar al ei miros,
trăiesc necontenit clipa divină
când amândoi, sub ea, priveam de jos.

Era mister în jurul ei şi-n şoaptă
ne murmuram tandreţi şi sărutări,
era răsplata pentru dulcea faptă
de-aţi oferi târzii îngândurări.

Privind în ochi îţi urmăream tăcerea
care strivea tot ce era ca-n vis,
parc-a fost ieri când am trăit plăcerea
de a afla cum este-n Paradis.

Se scurge viaţa precum apa lină
şi trist privesc la oamenii din drum,
a înflorit magnolia-n grădină,
dar singur mă îmbăt de-al ei parfum.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut...

A mai trecut, cu greu, o zi
în care gerul se-mblânzi,
nu mai fu aspru precum ieri
când n-aveai milă cui să ceri,
în casă stam baricadat
şi o ţineam tot în oftat,
în sobă jarul se stingea
şi hornul parcă nu trăgea,
afară tot ningea, ningea,
fiori de viscol trimitea!
În ziua asta rece, tristă,
eu stau cu nasul în batistă,
mă mâniez că n-am căldură
şi mi-e că fac temperatură,
mi-e groază de medicamente,
să încep iar cu tratamente,
bani cheltuiţi pe chimicale
cu internare prin spitale.
Aş vrea să fie primăvară
când flori şi iarbă să răsară,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador... mită

De când Mitu cere mită
Toată lumea îl imită.
Vigilenţa adormită
Pe toţi îi duce-n ispită.
Să fie bine primită,
Nu vrea nimeni să promită,
Dar... se tem ca s-o comită!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adorabilei mele soţii

Profiţi că am un handicap
Şi îmi trosneşti tigaia-n cap,
Să dai, te rog, mai uşurel,
Dar... pe cocoaşă, că sunt chel!

Când cocoaşa mea rezistă,
Nevăstuica mea insistă,
Nu se-nfurie degeaba,
Zice că... îşi face treaba!

Alte treburi nu-ţi încap
De-mi trosneşti tigaia-n cap?
Destinaţie: -n tigaie
Carne şi cârnăţăraie!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adorabilei mele soţii

Nevastă, iar te-am supărat,
năpastă de nevinovat!
Când văd că-n ochi îţi sar scântei
rămân în pană de idei,
eşti rea şi aprigă mereu,
iar vinovat rămân doar eu.
Din teama de a nu greşi
năzbâtii fac în orice zi,
nici să mă controlez nu pot,
deşi-mi dai zilnic peste bot.
Nici foame, cred, n-o să-mi mai fie,
mi-e teamă de bucătărie
şi iau poziţia de drepţi
când după uşă tu m-aştepţi,
profiţi că am un handicap
şi îmi "trosneşti" tigaia-n cap,
să dai, te rog, mai uşurel,
dar pe cocoaşă, că sunt chel!
De frică şi de spaimă zac,
mă tot întreb ce pot să fac,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!