Poezii de Petre Prioteasa, pagina 7
Crez
Când gândirea înlocuiește viața
și poezia este modul superior al comunicării,
când iubești esența tăcută a vieții
consemnată de cuvinte consumate în scris,
când poți sacrifica pentru autenticitate confortul
și pentru expresivitate ideea,
îți reprimi tentația de a aspira la glorie
căci poți degrada teribil achiziția lumii moderne:
spiritualitatea.
Rătăcirea spiritualității e transferul de adevăr
ce duce la pierderea identității,
obsesiile prezentului sunt mai puternice
decât dramaticele probleme ale trecutului
care provoacă mustrări de conștiință.
Prin acceptare se consumă moda,
iar succesul este boala ei mortală.
Complexitatea vieții este o axiomă
cu hotarul indecis între
dăruirea pentru o cauză
și ambiția puterii
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine...
Cu tine am fost amabil,
dar eram nefericit,
s-a produs, inevitabil,
inefabilul sortit.
Eram veseli ca beția
ce produce aroganță
și amabili ca mândria
copleșită de speranță.
Ne-a tot pândit nenorocul,
piaza rea deznodământ,
n-am știut unde ni-e locul,
nici n-am făcut legământ...
Nicicum nu doream trufia
și modest treceam prin viață,
niciodată semeția
nu dă omului prestanță.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cucul cântă în nucet
Cucul cântă în nucet,
duce viață de ascet,
iară eu postez pe net.
Cucul știe limba lui,
o tot cântă orișicui,
eu o știu pe-a netului.
El din creangă-n creangă zboară,
știe viers pe dinafară
și nu-i trebuie chitară.
La auzul cucului
eu dau drumul dorului,
dar nu mai spun nimănui.
Cine trebuie s-audă
este oarbă, mută, surdă,
dar nici nu vrea să răspundă.
Cucul cântă cânt de jale,
să-i iasă mierlița-n cale
ca să-l caute pe vale
și la cuib se furișează,
ouăle și le așează
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi, Doamne!
Dă-mi, Doamne, un pic putere
să nu pot la nimeni cere
nici avere, nici demență,
nici ajutor, nici clemență,
lasă-mi capul să mă poarte
din aproape spre departe,
cugetele fie-mi grijă,
tânguire ori dirijă,
picioarele neclintite,
gândurile necăjite,
bine-nfipte și-ndreptate
către tot ce duc în spate,
că-mi este povara dulce,
ce-am construit să pot duce,
doar eu port vinovăția
că mi-am clădit măreția
doar pe puterile mele
cu muncă și temenele,
că munceam din zori în noapte
doar cu rezultat la fapte,
[...] Citește tot
rugăciune de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știam...
Dacă știam că mă iubești
nu te lăsam să pătimești,
credeam că nu mă bagi în seamă,
ca să m-apropii mi-era teamă,
roșeam când te-ntâlneam pe drum,
te ocoleam, ca și acum!
Dar te-ai oprit în fața mea,
limba în gură mi-era grea,
mi se uscase cerul gurii,
vrăjindu-ți năluciri făpturii,
îngăimam vorbe fără sens,
să merg cu tine... dar n-am mers!
Eu mă-ncurcam în vorbărie,
iar tu mi-ai prins la pălărie,
trei spice și un roșu mac,
doar-doar m-oi face să te plac,
fără să știi că sunt "legat"
și n-aș putea să-ți fiu bărbat,
nici nu-ndrăzneam să te cuprind,
în iarba crudă să te-ntind.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori...
De câte ori nu ți-am dat flori
și versuri de iubire?
Tu trebuia să te-nfiori
cuprinsă de uimire!
De câte ori nu ți-am cântat
cu vântu-n faptul serii?
Tu trebuia neapărat
ecou să fii plăcerii!
De câte ori am adormit
la plopul ce ne-așteaptă?
Tu ai uitat și n-ai venit
să mă mângâi c-o șoaptă!
De câte ori am ascultat
un tril de ciocârlie?
Cu grai uscat tu m-ai lăsat
și inima pustie!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dincolo...
De când bat drumuri uscate
îmi simt căile-nfundate,
de când rostu' nu-mi găsesc
nu pot să mă odihnesc,
de când bat drumuri prin ploi
doar mocirlă și noroi
se adună la un loc
să-mi prezică nenoroc.
De când tu n-ai mai venit
la salcâmul ocolit,
stau în ploaie, stau în soare
ziua în amiaza mare,
noaptea vine pe furiș,
luna privește pieziș,
răcoarea mă-nviorează,
zorile mă-nrourează.
Încă mai pot adăsta
s-apară năluca ta,
chiar de dincolo de nori
te aștept să mă-nfiori
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
- Iubita mea, pierdută ieri,
N-o voi căta, chiar de-o să doară!
Nu-i ca-n extaz de primăveri:
Urăsc urgia de afară!
- Dacă-ai pierdut iubita ieri
Și iarna-i grea ca o corvoadă,
N-ai ajutorul cui să ceri,
Și-o s-o găsești... om de zăpadă!
Dar dacă o iubești, cum zici,
Nu căuta nici sfat, nici sfadă,
Pe sub zăpadă, tiriplici,
Treci lângă ea... om de zăpadă!
Și, uite-așa, voi amândoi,
Cuprinși de-nghețul fericirii,
Vă contopiți umili și goi
Dând izbăvire omenirii!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea...
De-aș putea să vin la tine
aș zbura peste coline
plutind dincolo de moarte
unde hăul ne desparte.
Te-aș căta din zori în noapte
chiar și-n gaură de șarpe,
dar la mine-ajung doar șoapte
cu miros de toamne coapte.
Că zbuciumul sufletesc
n-am nicicum să-l potolesc
decât dacă te-ntâlnesc,
ca pe-un dar duhovnicesc.
Eu sunt țintuit la pat,
parc-aș fi handicapat,
trăiesc doar cu sedative,
niște calmante parșive,
provoacă-n cap incantații
și produc halucinații.
În vis sau realitate
parcă-s mort pe jumătate,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Arta de a conversa nu este o moștenire,
nu-i secret a exersa când ai obținut menire.
Unii cred că au un rost fiindcă și-au prezis destinul
și învață pe de rost cum sărbătoresc festinul.
E gândire de paiață, de cap sec cu pandalie,
gura lumii te învață tot ce-i bine să se știe.
Dacă ai înțelepciunea de-a gândi cum gândeau bunii
moștenești vioiciunea ca părtaș înțelepciunii.
Fii sfiit să poți pricepe mersul melcului și-al broaștei,
lasă-i pe-alții să ia țepe, tu din urmă recunoaște-i!
Nimeni nu este capabil să cunoască veșnicia,
dar tu fă-te responsabil și asumă-ți bucuria.
Căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i impostor chiar de-a fost în Paradis.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Petre Prioteasa, adresa este:
