Poezii de Rabindranath Tagore, pagina 4
Caut har, îngăduie-mi odihnă...
Caut har înaintea Ta,
îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine!
Lucrările ce le fac,
le voi sfârși mai apoi.
Pustie de vederea feței Tale,
inima mea nu cunoaște răgaz și tihnă
și truda mea-i numai povară fără margini
într-un pustiu de suferință.
Acum vara a venit la fereastra mea,
cu murmurul și suspinele ei
și albinele grăbite
aduc dragoste tufișului înflorit.
Iată ceasul de pace și de cântare,
față către față cu Tine,
binecuvântarea vieții mele,
în liniștea acestui blând popas!
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali - Ofranda Lirică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Timpul călătoriei mele este lung
calea pe care o am de străbătut este fără de sfârșit.
Am ieșit pe aripile primei raze de lumină
și am urmat drumul prin singurătățile lumilor,
lăsând urma mea peste atâtea stele.
Calea cea mai lungă mă apropie cel mai mult de tine
și modularea cea mai întortocheată este tocmai aceea care duce
la perfecta simplitate a acordului.
Călătorul trebuie să bată la toate porțile înainte
de-a ajunge la a sa. Trebuie să rătăcim prin toate luminile din afară
pentru a ajunge în sfârșit la templul cel mai lăuntric.
Lăsat-am ochii să rătăcească departe, înainte
de a-i închide și a spune: Tu ești aici.
Această întrebare, această așteptare
se topește în lacrimile a o mie de fluvii și scufundă lumea
[...] Citește tot
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
M-am trezit și am găsit mesajul tău o dată cu dimineața.
Nu știu ce-mi aduce, pentru că încă nu am învățat să citesc.
Voi lăsa savantul neștiitor al cărților sale și n-am să-l întreb:
știu eu dacă ar putea el să-l înțeleagă?
Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea,
iar când noaptea va veni mută și stele se vor arăta
una câte una, am s-o deschid pe genunchii mei și voi sta tăcut.
Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare;
râul grăbit mi-o va fredona și cele șapte stele
ale cunoașterii mi-o vor cânta în ceruri.
Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aș vrea să învăț nu înțeleg,
dar această veste pe care n-am izbutit s-o deslușesc
mi-a ridicat povara, și gândurile mele s-au preschimbat în melodii.
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce și-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, și iartă-mi astă iubire.
Și dacă nu mă poți iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colțul meu și înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopții. Cu amândouă mâinile acoperi-voi rușinea ochilor mei. Întoarce-ți fața de la mine, dragul meu drag, și iartă-mi astă durere.
Și dacă mă iubești, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălțată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, și când, ca o zeiță, îmi închin ție darurile mele, primește-mi mândria, dragul meu, și iartă-mi fericirea.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ea trecu pe lângă mine...
când ea trecu pe lângă mine cu pași repezi
m-atinse cu poala rochiei, ușoară
din neștiuta insulă a unei inimi
răzbi un suflu cald de primăvară
o fâlfâire și-atingere de-aripă
mă netezi și dispăru-ntr-o clipă
ca o petală fragedă de floare
ce-o rupe și-o învolbură o boare.
căzu pe inimă-mi ca un suspin
al șoldului în foșnet lin
și ca o șoaptă moale
a inimii sale.
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!

LXXXV
Cine ești tu, cititorule care-mi vei citi poemele, de azi într-o sută de ani?
Nu-ți pot trimite nici măcar o singură floare din belșugul
acestei primăveri, nici măcar un singur firicel de aur din bogatele mine ale acestor nori.
Deschide-ți larg ușile și privește afară.
Culege din înflorita-ți grădină înmiresmatele amintiri
ale unor flori veștede, răsărite în urmă c-un veac.
În bucuria inimii tale o vei putea simți și pe aceea care a-nfiorat până la cântec inima unui frate de-al tău,
într-o dimineață de primăvară, făcându-l să-și trimită glasul extatic la drum, către tine, cititorul meu de azi într-o sută de ani.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
A trecut vremea când puteam să îi răsplătesc ei tot ce am primit de la ea.
Noaptea ei a găsit dimineața, și tu ai luat-o în bratele tale: și ție îți aduc mulțumirea și darurile mele, hotărâte pentru ea.
Pentru toată durerea și toate mâhnirile pricinuite ei, vin la tine și cer iertare.
Slujbei tale închin florile mele ce zăboveau în boboci, când ea aștepta deschiderea lor.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Culesul roadelor
Adăugat de Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Ce zâmbet fără de încredere aleargă în ochii tăi când mă apropiu să-ți spun adio! Și dacă adeseori am făcut-o, desigur că ai gândit că mă vei revedea peste puțină vreme.
Aceeași părere avut-am și eu în adevărul gândului meu, căci zilele primăverii se întorc an cu an, luna ne părăsește pentru a ne găsi din nou și florile copacilor îmbobocesc de cum începe an nou. Și poate chiar că acel adio ce ți-l spuneam nu era decât la revedere.
Păstrează-ți o clipă această iluzie. Nu te grăbi s-o îndepărtezi. Când îți spun că te părăsesc pentru o veșnicie, primește-mi vorba ca plină de adevăr și lasă din ochii tăi să picure ploaia de lacrimi și să întunece, pentru o clipă doar, adâncul ochilor tăi.
Și apoi, când voi reveni, să surâzi cu toată răutatea cu care-i vrea.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Propriul meu nume este o temniță
în care plânge cel pe care l-am închis.
Și totuși fără încetare mă strădui să ridic zidul în jurul meu.
Și în vreme ce zi de zi acest zid crește spre cer,
în adâncurile beznei eu nu-mi mai întrezăresc
adevărata mea ființă.
Mă mândresc cu acest zid înalt
și de teama celei mai mici spărturi, eu o astup în grabă cu țărână și nisip.
Dar având mereu grijă de numele meu,
eu mă depărtez neîncetat de adevărata mea ființă.
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Privirea-ți întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă ca și luna, adâncul apelor. Am desfășurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viața mea. Nimic n-am ascuns și nimic n-am reținut privirilor tale, și iată de ce tu nu mă cunoști.
De viața-mi ar fi o gemă, aș frânge-o în mii de bucăți și, strângându-le într-un șirag, le-aș atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingașă și plină de viață, aș smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău. Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaște careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt și ție, și totuși stăpâna acestei împărății ești! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire și pe dată ai înțelege-o. Și dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de șoaptă taina ei. Dar ea... e dragoste, iubita mea! Plăcerea și chinul ei sunt nețărmurite. Dorințele și fericirile sunt veșnice. Și așa de aproape e de tine ca însăși viața ta. Dar niciodată n-o vei cunoaște în toată a ei putere.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Rabindranath Tagore, adresa este:
