Poezii de Rafael Alberti, pagina 2
Baladă despre ce mi-a spus vântul
Eternitatea ar putea fi
Doar un râu,
Un cal de multă vreme uitat
Sau gânguritul
Unui porumbel pierdut.
Omului care se îndepărtează
De alți oameni vine vântul
Și-i povestește,
Îi destupă urechile
Și-i deschide ochii spre alte lucruri.
Astăzi, m-am distanțat eu însumi de oameni
Și, de unul, în această vâlcea,
Am început să privesc râul,
Și am zărit un cal rătăcit,
Și-am ascultat în liniștea singurătății
Gânguritul
Unui porumbel pierdut.
Iar vântul s-a apropiat,
Ca un trecător,
Și mi-a spus:
[...] Citește tot
poezie clasică de Rafael Alberti din Balade și cântece din Parana (1953), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-am născut marinar
Dacă m-am născut marinar,
Dacă m-am născut fermier,
De ce-a trebuit să fiu aici,
Și nu unde îmi place mie să fiu?
În cea mai frumoasă zi, oraș
Pe care te cunosc dintotdeauna,
În cea mai frumoasă zi liniște!
Voi fi dispărut.
poezie de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Plânsul
Vând nori colorați,
Elipse îmbujorate
Pentru a domoli căldura!
Vând nori Cirrus, purpurii
Și roz, zori de zi
Și apusuri de bronz!
Steaua galbenă
Prinsă-n crengile verzi
Ale piersicului ceresc,
Vând zăpada, flacăra
Și cântecul celui care plânge.
poezie de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Rafael Alberti, adresa este:
