Richard Brautigan

Anul 1939 (3)

Baudelaire obişnuia să vină
în casa noastră şi să mă urmărească atent
cum râşneam cafea.
Asta se întâmpla în anul 1939,
când noi locuiam în periferiile jegoase
ale Tacomei.
Mama turna
boabele de cafea în râşniţă.
Eram copil
şi învârteam
manivela
pretinzând că râşniţa
ar fi o flaşnetă,
iar Baudelaire se prefăcea
că este maimuţă,
ţopăind
şi ţinând în mână
o ceaşcă de tablă.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atârnată de uitare ca o uşă

Atârnată de uitare ca o uşă
se refuza, încet, privirii;
a fost femeia pe care am iubit-o,
dar de prea multe ori ea dormea asemeni
unei căprioare mecanice răsfăţate,
în vreme ce pe mine mă durea tăcerea metalică
din visele ei.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autostopistul din Galileea (1)

Baudelaire conducea
un Model A
de-a curmezişul Galileei.
El a luat în maşină un
auto-stopist numit
Isus care stătea lângă
un banc de peşti,
hrănindu-i cu
firimituri de pâine.
"Unde mergi?"
a întrebat
Isus, urcând pe
scaunul din
faţă.
"Oriunde, oriunde,
cât mai departe de lumea asta!"
a strigat Baudelaire.
"O să merg cu tine
până la
Golgota,"

[...] Citeşte tot

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul de nebuni (8)

Baudelaire a mers
la azilul de nebuni
deghizat în psihiatru.
A stat acolo
două luni
şi când a plecat
scrântiţii din azil
ajunseseră să-l iubească atât de mult
încât l-au urmat
de-a lungul întregii Californii,
iar pe Baudelaire
l-a umflat râsul văzând cum
întregul azil de nebuni
se scărpina
de piciorul lui
ca o
pisică bizară.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul cu un pneu spart

Se lăsa la vale
odinioară
din nişte munţi bleu-aurii
un prinţ tânăr şi chipeş
care călărea
un cal de culoarea zorilor
numit Lordsburg.

Te iubesc
Eşti castelul meu însufleţit
Delicat nespus de delicat
Vom trăi la nesfârşit

În acea vale
trăia o fecioară nemaivăzut de frumoasă
de care prinţul
s-a îndrăgostit
ca Apple Thunder de
paturile lungi de sticlă.

[...] Citeşte tot

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperire

Petalele vaginei se desfac
asemeni pantofilor lui Cristofor Columb
când acesta se desculţa.

Există oare ceva mai frumos
decât prova unei nave
atingând o lume nouă?

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pentru că

Doar pentru că
oamenii îţi iubesc mintea,
nu înseamnă că
trebuie să-ţi aibă,
deopotrivă,
şi trupul.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea, pentru eternitate

Învârtindu-mă ca o nălucă
pe platforma
acoperişurilor,
sunt bântuit de tot
spaţiul pe care
îl voi locui fără tine.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ţi trata un prieten

Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ţi trata un prieten.
N-aş dori să ţi se întâmple aşa ceva.
N-aş vrea să te văd cu ochii pierduţi
într-o zi ploioasă, în căutarea imposibilă
a acelora care nu-şi pot aminti nimic.
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ţi trata un prieten.
N-aş vrea să te văd sfârşind în felul ăsta,
cu trupul scurs ca marmura spartă
în arhitectura unora care construiesc
poduri din păsări schilodite.
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ţi trata un prieten.
Există lucruri mult mai bune pentru tine,
nu vreau să-ţi văd sentimentele vândute
drept lanterne magice unora al căror trup
nu emite nici o lumină.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floareburgeri (4)

Baudelaire şi-a deschis
o tonetă de hamburgeri
în San Farancisco,
numai că el punea flori
între feliile de pâine.
Cică oamenii ar fi intrat
şi ar fi spus " Daţi-mi un
hamburger cu multă
ceapă în el."
Baudelaire, în schimb,
le-ar fi dat un floareburger,
iar oamenii:
"Ce fel de tonetă
de hamburgeri
o mai fi şi asta?"

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!