Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Rodica Nicoleta Ion

Poezii de Rodica Nicoleta Ion, pagina 122

Tristețe

În noaptea neagră, candelabru sumbru,
Mai luminează visele și viața
Deși visez, visez de-o viață-ntreagă
Simt cum încet, încet moare speranța.

Secundele le văd cum se ridică,
Ușor, precum un abur, către cer
Simt liniște, simt nerăbdare, frică
Și-n zborul lor, cu ele, vreau să pier

Mă-ntorc tăcut la existența noastră,
Dar nu sunt eu, e-o rază de lumină
Care pătrunde printr-o ceață deasă
Acum în întunericul din tină

Și mă trezesc sub un umbrar de nouri
Străin, tăcut, cu lacrimile-n barbă,
Părând că-aștept să se ivească zorii...
Dar mă întreb: de ce atâta grabă?

[...] Citește tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețe de la bătrânețe

Ce-ndărătnică privire s-a-nrădăcinat sub pleoape
Și ascunde lacrimi grele și ascunde lacrimi calde.
M-aș piti ca-ntr-o oglindă de privirea mea păgână,
însă lacrima mă ține, parcă tot mai strâns de mână.

Ochii mei plutesc în ceață și de-un timp îi simt gemând.
Nu-i decât singurătate și tăcere pe pământ...
Sfredelesc vulcani în suflet. Palmele mai rău mă dor.
Doar în mine bate ploaia, eu sunt plină de nămol...

Nu mai știu de-s lacrimi, sânge, ori un gând hoinar în noapte.
Ușa vieții mă tot strânge. Și-mi e frig și-mi este noapte.
Nu mai arde nici făclia de iubire și de viață
Și abia aștepy, Părinte, să se facă dimineață.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețe și realism

Mi-au amputat trecutul de istorii
Și timpul – un miriapod de gală,
Așteaptă să-și declare neuronii
Ce vremea morțiii sale amânară.

E veacul braț de cumpănă pe care
Înfometații corbi s-au așezatm
Postind de vis... un imn de-nmormântare,
În alte timpuri parcă încadrat.

Trecând cu amazoanele deodată,
Sub voal de vânturi, un bătrân cobzar,
Își drege neputința vinovată
De-un timp de toamnă, moarte și amar.

Ca un amnar se-aprinde semnul crucii
Și crucile mereu se înmulțesc,
Ne sunt biserici rătăcite pruncii
Și-n gânduri de lumină ne-ncolțesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trupul

Trupul este containerul mizeriilor
Ce ne stăpânesc gândurile...
Este spitalul în care
Tăcerile hibernează,
Lăsând simțul tactil la limita inferioară.
O poveste banală,
În care rândurile aleargă,
Fuzionând cu gânduri și sentimente.
O conexiune radiografiată în 3D,
Dând naștere unor marionete
Ce își deversează conștiința în fapte
Și A. D. N-ul în multiplii cu handicap ai tăcerilor.
Veniți să ardem noxele sufletului
În crematoriul durerii!
Se usucă cerneala în iris
și putem deveni orbi,
Ori imuni la dezastrul umanității...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trupuri de înger

Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Și trec pelerinii
Divine poteci.

Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu ființă rămâi
Osânda privirii
Și-n legile firii
Iubirea dintâi.

Lumină și cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Și muguri, în zare,
Mustesc din noroi.

[...] Citește tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu asta vrei?!

Funigei, pe argintate cărărui, se înfășoară,
Cu argint de lună plină strălucirea își măsoară
Țes ca-n pânze de păianjen, gânduri nerostite încă
Și-n prăpastia luminii, noaptea e tot mai adâncă...

Lumii noi fuzionează alte lumi... De frontiere,
Prinși în leagăn de mătase, trec păianjenii spre stele.
Nemurirea mă-nfioară! Mă cuprinde nemurirea
Și în dulce fuziune, mă confund cu omenirea.

Microcosmosul luminii se lățește, mă absoarbe
Și stăpân pe legea firii știe ființa să-mi adape...
Macrocosmos sunt o clipă și arcuș de funigei...
Țes un univers de stele... Omule, tu asta vrei?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbrela (dedicată Corneliei Georgescu)

Și s-a pus ploaia dintr-o dată...
Sub cerul liber m-a găsit.
Nu zic că nu-i revigorantă,
Dar eu nu-s omul potrivit.

Grăbesc, în Bucureștiul mare,
Căci am examenul de dat,
Iar ploaia, cu-ncăpățânare,
Își țese drumul dezolant.

Sunt la metrou. În graba mare
Iau o umbrelă cu opt lei.
Cu șaizeci și cu stergătoare,
Nu face de pantofii mei.

O și probez... functionează...
O-nchid... Urc repede-n metrou.
După un curs de două ceasuri
Ajung fără probleme, eu.

[...] Citește tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un cer de smoală

Un picur pe braț, încă unul pe nas
Și cerul sărac cu doi stropi a rămas.
Vuiesc în furtună cuvinte și rugi,
Oh, vară de miere, degrabă te duci!

Se-alungă lumina. În petece gri,
Ades te-nfășori, prin orașe pustii
Și voaluri de frunze de miere foșnesc,
Eu, lacrimă toamnă, prin tine grăbesc.

M-ascund în tăcere, în noapte de smoală...
Ce ramuri mă-ngână! Ce frig e afară!
De-atâta tăcere, mă uit și mă chem.
Simt vara cum curge în rugi și-n blestem.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un înger zboară

- cu dedicație pentru Pescărușul Fericirii

Un înger de lumină zboară
Prin ființa mea interstelară,
O blândă flacără mai arde,
În a durerilor tornade...

Și din Pleiade urcă lin
Spre lebăda cu drept deplin,
Ca trecerea prin Univers
Să aibă-n viața asta sens.

Prietenia-i un amnar!
Este al vieții noastre har.
Lăsați panerul cu minuni
Să ne-nsoțească în furtuni!

Noi suntem numai o petală
Ce s-a deschis în fapt de seară
Să vadă soarele-apune

[...] Citește tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un om și-un câine vagabond

Un câine vagabond și-un om,
De griji și temeri obosiți,
Mâncau o pâine sub un pom,
Erau străini și oropsiți...

Ardea amiaza-n gândul lor,
Furtuni în piept le biciuiau,
Plângeau amar, le era dor
De cei în care mai credeau.

Nori cenușii pe frunți de vis...
La tâmple, albele ninsori...
În ceruri sărutări de vis,
La ei în suflet lacrimi, flori...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 131 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Rodica Nicoleta Ion, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook