Rodica Nicoleta Ion

Vulcanul

Se vede în zare, ca o lampă de foc
Un vulcan, gravând
Pe lava abia răcită urmele
Sufletelor rătăcite, plângând, suspinând...
Se spulberă cenuşa lor în fiecare atom
Pierzându-se liniştea
În vuiet de valuri încinse, până dispare...
Apoi tăcere... tăcere...
Până ce ploaia, spală-ne cu lacrimile ei,
În zeci de anotimpuri, umbrele urmelor rămase vii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yin şi Yang

Pulsează cele doua lumi
Şi tensiunea generează furtuni
Altor lumi.
Plusul şi minusul
Contopindu-se ameninţător
Se unesc într-un cerc vicios,
Într-un ritm universal, unic,
Până la refuz,
Până la energia supremă,
Până la naştere şi renaştere.
Un unic şi incontestabil traseu...
Genetică, fizică şi chimie,
Inter-dependent re-create,
Transcendent şi credinţă,
Celula perfectă
Pentru moartea perfectă.
Progresul ducând spre regres,
Spre nimic...
Yang şi Yin
Ce în somnul tăcerii s-au scufundat,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de primăvară

Sorele, cu-a lui sticlire,
Printre frunze se ascunde,
Primăvara cu iubire
Şi lumină s-o inunde.

Ape limpezi, zumzet, pace,
Păsări în alai de nuntă,
Cânt de frunze strâns în arce,
Curcubeu ce ne încântă

Gândul, visul şi privirea
Toate-s zvon de primăvară
Ce străbate omenirea
De cu zori şi până-n seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul

Zâmbetul este ca femeia din faţa mea.
Stăpâna unor sentimente confuse,
De mătăsuri ori catifea,
Cu petale de sângeri ori buburuze,
Uneori înmuiat în miere,
Alteori dulce-amară –
O peniţă de fericire
La condeiul de ceară.
Picture de sentimente
Reliefează surâsuri...
Veniţi în ceasul din urmă
Să umplem cu ele
Buzunarele sufletului!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbatere...

Se zbate ca o inimă în noapte
Clopot vuind. Speranţele-s deşarte.
Deschid o altă poartă către mâine.
Ne cheamă-n noi spirituala pâine.
Nu suntem demni de a gusta din ea,
Ni-i grea şi pustiită inima!
Atingem umbra-i dulce, cu supin
Ca sângele să se prefacă-n vin.
În nefirescul trup intrăm a plânge
Şi ne spălăm cu lacrimă de sânge.
Paharul plin cu har să îl sorbim,
Vom săruta potirul cu venin.
În Duhl Sfânt să ne-ntrupăm degrabă,
Spre-a nu ne fii privirea grea şi oarbă.
Apoi iertaţi vom fii şi către mâine
Un fluture spre ceruri vom zbura,
Liberi vom fii, cu inima-mpăcată
Şi cum am fost iertaţi, noi vom ierta.
Sorbim din vinul vieţii? Trupul nostru,
Nu-i demn dintr-ânsul încă a gusta

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de toamnă

Ceru-a înflorit! Şi sângeri
Peste cer au răsărit...
Plasă albă de mătănii
E pe-al sufletului schit...

S-au ţesut mătăsuri fine...
Şi podoabele de jad
A copacilor de sticlă,
Azi, în chihlimbare ard.

Mi-am pus la urechi podoabe
Şi poeme de rubin,
Iar din ochi, mi-au curs în taină,
Negre picături de vin...

Peste clipe-mbujorate,
Azi, am pus amărăciune,
Căci păşesc cu eleganţă
Şi cu fast, în altă lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidire

Zidită-n liniştea credinţei,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar şi preţul
Durerii mele-i de prisos.

Sunt crucea peste care paşii
Atât de aspru judecaţi,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriţi, nu încercaţi!

Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.

Din lanţuri voi slăbi prin moarte
Şi gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zimbrii

Zimbrii pădurilor prăfuite
De aducerile aminte
Îngenunche timpului-ieri.
Vuieşte pământul sub copitele lor,
Gânduri se-ascund, plâng şi dor...
Închid ochii... Înnouratele pleoape
Plutesc peste ale clipelor ape.
Nuferi îndepărtaţi inundă zarea pustie...
Muguri de păpădie.
Tăcere apoi... aceeaşi cenuşă.
Plouă peste frunţile pudrate cu rouă.
Inorogi scormonesc
În schiţa pământului-mâine
Un alt colţ de prezent....
Amazoana luminii aruncă
Ca un văl de mireasă,
O mătasă albastră...
Se-ncinge cu brâul curcubeului-tată.
Ce zi minunată!
Este o zi sau este numai un vis?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua iubirii

E ziua iubirii şi pace
Se-aşează în suflete azi,
Lucesc insipide catarge...
Pământul de cetini de brazi...

Şi dorm pe-aşternutul de stele,
Săruturi de taină şi vis,
Arcaşul iubirilor mele
Cu fluturi de jar m-a atins.

Mi-e inima ta mai aproape,
Aproape ţi-e inima mea,
Nu-i nimeni iubirea să-mi soarbe,
Cât noi împreună vom sta.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre mine

Înmuguresc în mine ca-ntr-o gară
Şi mă sugrumă-al roţilor blestem
Şi timpu-n infinituri se măsoară...
Ecou şi taină, repetat te chem.

Au adormit secundele-n vagoane,
Eu dorm ca un recrut pe bănci de lemn,
Valizele cu amintiri sunt goale,
Poartă doar urma vieţii de infern,

În caruselul vieţii o secundă
Mi-a încolţit la tâmplele fierbinţi,
Ne strigă infinitul, oh, ascultă!
Un semn spre începuturi să-mi trimiţi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!