Rodica Nicoleta Ion

Acrostih - dedicaţie la a 85-a aniversare a domnului Petre Gigea Gorun

Pahar şi must al cumpătării,
E semn că-n fiecare an,
Trudind, la tâmplele ninsorii,
Rodind la anii tinereţii
Eraţi şi sunteţi demn stejar.

Gonind, artist prin sine însuşi,
Istoria l-a denumit
Gorun etern pe harta ţării...
E azi, a 85-a floare...
Alb, tâmplele v-aţi zugrăvit!

Gorun în suflet, măiestriei,
OM printre oameni aţi păşit,
Român pe harta României.
Un mare-artist, poet, epigramist,
Nutrind spre transcendent cu fiecare vis.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih Crinei (Pescăruşul)

C astel de lumină
R oză ce şi-a dăruit petalele răsăritului,
I bună de înger pe care am încrustat infinitul,
N umai ţie îţi datorez fericirea.

A m împletit cununi de adevăr în numele tău...
P acea promisă a universului,
E ste în palmele tale,
S telar copac cu muguri de vis.
C rina, eşti stea, flamura ce pentru noi s-a aprins,
A mnar ce a botezat întâia scânteie...
R aţiunii umane, îi eşti leagăn, femeie!
U ltimatumul energiei universale,
S ublim eliberat în zare,
U n carusel de lumini pe cerul uitării,
L a ţine în gânduri, amazoană pe cărările zării.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih Mariei Cataleya

M amă - duh şi lumină, esenţă divină,
A rcă pe care, poposeşte o floare -
R oză şi rază, ce-n taină veghează
I nima ta, Julia.
A rgint din lumină, fericire şi tihnă.

C a un balsam, copilă, te am!
A notimp de iubire, vis, fericire,
T aină şi soare, lumină, culoare,
A lergi, dinspre cer spre pământ, aurul stelelor culegând.
L a mama te-ntorci, căci doar ea îţi va da
E nergie, spre cer să te-nalţi ca semenii-brazi.
Y ellow - galben solar rugină de jar.
A stru şi regină stelară, frumoasă şi blândă.
.... Sălăşluind în universul de ceară, în noi şi-n afară.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act de identitate

Nu mă recunosc în acest act
Nu mă-nţelege greşit!
Chipul este la fel. Doar gândul diferă
Oamenii poartă măşti
Fiecare mască este o ecuaţie cu atâtea necunoscute,
Încât te poţi rătăci tu însuţi prin tine
Lumina sălăşluieşte-n întuneric
Dar 288 de cărări duc spre farul
Ce a închis lumina de ochii minţii noastre bolnave.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actul final

Îmi scufund paşii în nisipul încins.
Nimeni nu-i mai salvează,
Nimănui nu-i pasă
De existenţa mea sinuoasă.
Tu te-ai oprit...
O altă zare ai concesionat
Şi te-ai adâncit în foamea lucrului pământesc.
Eu m-am înălţat... am picat -
Fluture de argint pe marea de stele...
Nu am decât însingurarea
Şi nemărginirea ce desenează
În mine
Braţe de deznădejde.
Sufletul mi s-a ascuns
În inima ta...
Dar tu nu cunoşti acest lucru!
Nu ai uşa deschisă spre stele...
Mă hrănesc cu gânduri despre tine,
Cu amintirile noastre...
Iar când voi pleca

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adăpost

Pleoapele mele sunt adăpost
Ciutelor ce vin să se adape
Din lacrimile mele,
Din izvorul cuvintelor nedestăinuite,
Dintr-un suflet nespovedit...
E trist...
Înnouratul cer
Se crapă precum o pâine
Din făină de mei...
Plâng ochii mei...
Zăbrele de gene rup lumea în două.
Lumânări solare ard
Pe vârfuri de brad.
Suflete cad
Sângerânde şi plânse
Îngenunche sfârtecate de lănci de priviri,
Sub frunze ascunse...
Sentimentele ard...
Mătasea lor alunecă printre ramuri
Şi frunze ruginite şi foşnitoare...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr cu lacrimă

Ce crud adevăr şi ce mare povară,
Destinul se-ntoarce cu liber permis...
Părinţii nu sunt pregătiţi să ne moară
Şi-n jur este toamnă, e doliu şi-i trist.

Trec frunze prin ploaia de lacrimi, amară,
Căci gustul de nucă la sân a-ncolţit,
Părinţii ne sunt pentru mulţi o povară,
Am uitat cât de mult pentru noi au trudit.

Norii trec şi rămâne doar o lume pustie
Ploi de lacrimi... şi vise. Repetabil destin...
O minciună e lumea, o minciună e viaţa,
Fericirea şi lupta pentru care trăim.

Învăţaţi să-i iubiţi! Ei sunt rugă şi pace,
Învăţaţi că în ei e lumina de-a fi!
Îi veţi pierde cândva... Vor veni să-i atace
Îngeri negri, în noapte. Şi atunci vor pieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Să-mi iau la revedere n-am să pot.
Sunt lacrimi multe între noi... şi dor,
De-aş colinda în gând pământul tot,
Cu lacrima nu am să-l mai măsor.

Pe pleoapa grea am scris cu nouri gri
Şi lacrimi ruginii de frunze-au curs,
Căci a trecut o zi şi înc-o zi,
În suflet, toamnă aspră, mi-ai pătruns.

Pe foi mototolite-ar fi-n zadar
Să-mi iau adio, ştiu că ar fi greu,
În toamnă m-aş ascunde iar şi iar,
Căci este toamnă şi-n sufletul meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, mamă!

Mi-ai fost ca o mamă!
Aşa te cinstesc...
Şi viaţa ţi-ai dus-o
În iad pământesc.

Cuprinsă de grijă
Patru prunci ai crescut,
Credinţa în Tatăl
Ţi-a fost veşnic scut.

Atâta durere în suflet ai strâns!
În viaţă-ai luptat să trăieşti cum se cade
Şi iată, acum, măicuţă, te-ai dus,
Căci toate-ale vieţii sunt urme deşarte.

Simt lacrima-n gânduri cum pică şi plâng!
Ce zi-nsângerată de ploi şi durere!
E doliu şi sora în braţe mi-o strâng,
Dar ea nu mai poate găsi mângâiere.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenţă vs bătrâneţe

Pe când aveam vreo douăzeci de ani,
Iubeam intens, la fel iubea şi ea...
N-aveam nici interese şi nici bani,
Dar toate le puteam realiza.
Şi ne era atunci atât de bine,
Că sus fiind, vă jur, uitam de mine.

Trecut-au anii, au trecut uşor
Şi toate-au fost frumoase şi-au fost bune,
Încât când ne aflam în dormitor,
Uitam de datorii, uitam de lume.
Cu toate astea nu era uşor -
De la efort, făceam adesea spume.

Ajuns la patruzeci, ah, ce păcat!
Simţeam că bătrâneţea mă apasă
Şi mă-ntrebam de ce m-oi fi urcat
Azi-noapte,-n somn, pe scumpa mea nevastă.
Însă găsesc (nu-i lucru de miare...)
Că-mi trebuia o nouă-ascunzătoare.

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!