Rodica Nicoleta Ion

Poveste de viaţă

Coboară îngerii din cer
Iubire pură să privească,
Căci prunc orfan, o mamă-l luă,
Cu dragoste şi chin să-l crească.

Câte păcate-n lume sunt
Toate de-acum îi sunt iertate,
Mama cu suflet luminând
Calea spre dincolo de morte.

Când toţi din cale te-au gonit
Tu fruntea, mamă, n-ai plecat,
Din greu măicuţă ai muncit,
De Domnul nu te-ai lepădat

Când lacăte erau la porţi.
Şi izgonită, ai cerut
Un colţ de pâine pentr-un prunc,
Mai mult de-o pâine ai avut.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea cerşetorului

La un colţ de stradă, singur, părăsit,
Stă un prunc şi plânge... Fraţii i-au murit,
Tatăl, un beţiv, l-a gonit de-acasă,
Nu mai are mamă, trist trece prin viaţă.

Pentru toate astea, însă mulţumeşte...
Ce miraj, că încă, pruncul mai trăieşte!
Probabil, gândeşte, că sortit îi este
Să trăiască-n suflet, această poveste.

Ar munci cu ziua pe la "X" şi "Z"...
Cine să-l ajute?! Dorul i-e ardent...
Parcă-l cheamă fraţii când în adormire,
Cu capul pe-o piatră, doarme în neştire.

Dar sortit i-e luptei cu singurătatea
Şi durerea vieţii, când se lasă nopatea.
Lângă el un câine şi-o cutie goală...
N-are nici de-o pâine... Cine-l bagă-n seamă?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea L(l)enii-n pandemie

M-am decis să scriu poemul,
Fiindcă sunt în izolare
Şi mi-am pus şi eu însemnul
Lenii care ştiu că doare.
Lenea asta, cum spun unii,
N-ar avea asemănare
Şi atins de-a ei secure,
Nu stă nimeni în picioare.
Oh, ce dulce toropeală
Te îmbie... Ai ghicit?!
E doar lenea. Ţi se spune
Că n-ai poftă de gătit?
Lasă Leană, timpul trece,
Nimeni nu s-a sinchisit.
Tu mănânci ce-ai în ogradă.
Umbra lenii, c-ai tăiat,
Azi, bucată cu bucată
Şi prin unghii ţi-a intrat.
Cum?! Nu vrei să duci gunoiul?
Sigur, lenea e de vină

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea staţiei

- Medic-boss, măria ta,
Am o staţie belea!
Veche, proastă şi uzată...
Putea-va fii reparată?!
- Hai cu ea în dormitor,
Rezistenţe să-i măsor,
Să-i simplific circuite...
Poate un program va prinde!
(Şi o dezbrăcă îndată...)
Doamna, bine consultată,
Cu belele şi cutume,
Prinse-ntre pereţi să urle.
Se vedea că altădată
Muncise ca apucată...
- Da, zic eu, nu s-ar putea
Să-i reduceţi din volum?!
Că poate-i mai bine-aşa...
Este cam târziu acum.
Dezbrăcată îi stă rău,
Zic, chiorâşi privind-o eu.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea toamnei noastre

Cad ultimele frunze din ram,
Eu mă încăpăţânez să te am,
Storul pleoapei m-ascunde în noapte,
Cu lacrimi şi vise vrea să m-adape.
Se tânguie-n noapte copacii de sticlă,
Şi dor... tăcerea şi gândul –
Fiorduri la ceas de durere,
Clepsidră ascunsă în noapte, de neagră tăcere...
Mai ninge şi lacomi, trec vulturi la margini de dor,
Lumină şi taină – cuşete în tristul poem,
Mi-e frig şi mi-e teamă şi cel mai adesea mi-e somn,
Căci viaţa îmi este de-a pururi, jar şi blestem.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti la gura sobei sau poveste de iarnă

Stau lângă şemineu şi torc povestea
Bunicii mele, -n caierul de lână...
Ferestrele-s închise, -afară ninge
Şi bate vântul jalnic, a furtună.

E o căsuţă mică... -N fapt de seară,
Parcă mă văd copil visând palate...
Dar anii au trecut... Sunt ani de-atuncea!
E iarnă! Focu-n sobă încă arde...

Privesc în jur... sunt singură în casă...
Cu toate astea glasuri de copii
Îmi cer să le mai spun înc-o poveste,
Apoi, cuminţi, promit c-or adormi.

Şi simt cum prind tăcut polpoana hainei
Şi simt cum mâna-mi prind a rugăciune
Şi parcă-mi amintesc privirea mamei...
Parcă-i aud, în cor, strigându-mi: "Spune!"

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăbuşire

Se prăbuşesc secundele în noi
Şi timpul nu mai există.
A fost inventat doar pentru
A ne raporta la el.
Trece doar viaţa!
O simţim cum se prelinge prin noi
Ca un râu de puroi.
Dacă am exista între pământ
Şi nelimitat,
Tot la fel am trece spre infinit.
Timpul este doar unitatea de măsură
A vieţii şi-a morţii.
Reprezentat pe o axă
Este un punct mişcător,
Un ecou ce dispare-n eter,
Dar care provoacă un tsunami
Printre conglomeratele de celule
Ce compun universul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea departe pentru a mai plânge...

Departe, înt-un colţ de cimitir,
În somn de veci şi ăn singurătate,
Cu poezia vieţii unsă – mir,
Îmi duc durerea trecerii prin moarte.

Iubirea mea s-a prăbuşit... Curând,
Îmi amintesc doar de copilărie,
Sunt ploaie, veşnic adormit plângând,
Cu ploi de crini şi vers de poezie.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul în ochii durerii

Râuri de vomă poartă în pântece
Bolovăniş de ură,
De dureri şi blesteme,
Ne-dragoste şi distrugeri,
Păstrate în taină
În umbra nisipului fin
De zâmbete false.
Oglinda reflect durere,
Puroi şi balast al lumii mizere.
Să epurăm oglinzile sufletelor bolnave!
Să le lovim de stâncile privirilor oarbe!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ninsoare

E prima ninsoare...
Mi-am găsit inima la amanet.
Sufletul e în renovare...
A alungat vântul
Ultima frunză strânsă
În cercul tăcerii.
Pe schiuri alunecă secundele
Risipite-n clepsidră.
Mi-e viaţa în repaus.
Pasăre mută,
Transformată în cioburi,
Pentru ultima nuntă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!