Sibiana Mirela Antoche

Herghelie de fluturi...

mi-ai furat un ciob din suflet
şi l-ai prins butonieră la sacoul de duminică
să-ţi fiu aproape când departele doare

nu-ţi fie teamă că ploile mor
atunci când sărută pământul
acoperă-mi trupul cu umbra-ţi şireată
şi-ascultă văpaia pietrelor încinse

dezleagă din hăţuri iubirea
şi-nhamă herghelia de fluturi
la trăsura bălaie din seraiul cu flori
în dimineţile ninse cu rouă
îmbie-mă-n pletele crude-ale ierbii
şi n-o să-ţi înşel aşteptarea

cu ochii-ţi ca şaua murgilor sălbatici
cuprinde-mi privirea şi fă-o să-ţi fie mireasă...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Curcubeul muzelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cerul tău de stele

Îmi plâng, măicuţă, ochii şi gândul mi-e la tine
Sperând să-mi leg tristeţea de ţărmul unui vis
Şi-n cerul tău de stele să-ţi aminteşti de mine
Aşa cum asprul dor în pieptu-mi cald n-a stins.

Potopul de sudoare pe fruntea nopţii geme
Durerea aţipind-o în udul pernei moi,
Cădelniţa de lacrimi preaplină-i de o vreme
Sporind neconteneşte în ropotul de ploi.

Mă-ncorsetează timpul în lanţul de secunde
Trezindu-mă din goană, grăbindu-mă spre-apus,
În somn te caut, mamă, şi-mi eşti demult niciunde,
Doar chipul să ţi-l mângâi, m-aş bucura nespus!

Stau întrebări la colţuri şi-aşteaptă ostenite:
Ţi-e pâinea caldă, mamă, ţi-e sete ori ţi-e greu?
În bulgărul de suflet sunt griji firesc sădite,
Nevolnic bat la poarta-mi chemându-te mereu.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În genunchi rugăm eternul

Ai pus floare lângă floare şi cuvânt lângă cuvânt
Mângâind cu pana-ţi caldă tot ce mişcă pe pământ,
Versului i-ai dat lumină şi sfinţire de icoană
Vindecând dintr-o privire şi cea mai adâncă rană.

Scrisă-n stele ţi-a fost soarta şi nedreaptă de amară,
Dar ţi-a fost de-ajuns să scrii despre codrii, despre ţară,
Din duşmani făcut-ai nuferi pe un lac de-ntinse plângeri,
Paşii-ţi demni ţi-au fost prieteni urmăriţi din cer, de îngeri.

Ai chemat în strofe zeii să-ţi ursească veşnicia
Şi-au venit în număr mare să-ţi măsoare volnicia,
Au decis să fii Luceafăr peste nopţile-nstelate,
Să ne-ncânţi din lira-ţi blândă peste-ntinsuri, peste ape.

Înţeleptele-ţi poeme stau pe rafturi neclintite,
Timpul nu le-a şters divinul, le-a vrut doar a fi citite,
Nu le-a stins nici măreţia, nici candoarea fără seamăn,
Sunt la fel de-nălţătoare neavând pe lume geamăn.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina toamnei

În lumina toamnei izvorăsc nelinişti
Din tristeţi pornite într-un ochi neplâns,
Văduvite umbre de adânci oprelişti
Scormonesc păcatul prafului nestrâns.

Caravane tulburi trec în mare grabă
Parfumând văzduhul într-un damf vinos,
Vântură-n butoaie strugurii în boabă
Închinând licorii un profund prinos.

Doldora, gutuia rotunjeşte-n geamuri
Pân' ce isprăveşte ultim fulg de nea,
Ascultând tăcută muguri sparţi în ramuri
Într-un timp albastru ca de peruzea.

Curcubeu de frunze seamănă pământul
Alintându-i şoapta în mirabil strai,
Degradeu de galben tăinuie veşmântul
Toamnei cât e pusă serios pe trai.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În serenitate

În serenitate, şoimii ochi clipesc,
Dănţuind serafic valsul marii linişti,
Alungând tumultul, patimi risipesc,
Îngropând, viclean, valuri de nelinişti.

Sting nevroze oarbe-n fum de tămâiar,
Dezlegând enigma păcii violate,
Ascuţind năuce săbii de amnar,
Isprăvind păcatul clipei condamnate.

În beţia nopţii calmul îl sădesc,
Adormind, vremelnic, pudice tăceri,
Cearcăne virgine tihna o iuţesc,
Ameţind caimacul surdelor plăceri.

Pleoapele cad pradă calmului ceresc
Şi-al nevătămării sacrei neclintiri,
De privirea cade, paşii se căiesc,
Respirând urgia tainicei zidiri.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sublima desfătare

În sublima desfătare zămislită din senin,
Trup de sânge şi de suflet cu aromă de pelin,
Îmi aduci în dar mireasma şi aroma de divin,
Mă ucizi cu mângâierea lacrimilor de venin.

Mă adormi în pat de rouă şi în fânul doar cosit,
Fierbi răcoarea boreală din altarul risipit,
Străluceşti ca diamantul lunii pline-n asfinţit,
Fir de iarbă, dor nebun, vis de perlă lustruit.

Cânţi din bucium pe coline istovind mărgăritare,
Fugi în stele căzătoare şi în visele polare,
Bei din apa ne-ncepută a candidelor fecioare,
Mă săruţi pierind în valuri, în sublima desfătare...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tihna-nserării pornită-i colinda!

Dorm vise, răzleţe, în leagănul nopţii,
Pe candida pernă-a polarilor fulgi,
Sar aşchii pe gene, din pântecul sorţii,
Căzând în genunchi, preasfintele rugi.

Dar zorii-s aproape, opincile joacă,
Se-nnoadă magia în cetini de brad,
Miresele iernii, în alb înveşmântă
Tabloul angelic, din ţurţuri de jad.

În tihna-nserării pornită-i colinda,
Iar strigăte-agile sparg globuri de tihnă,
Cu soare-n obraji, creştinii-s şterg tinda,
Să fie uraţi, s-aibă traiu-n odihnă.

Flăcăii colindă, pământul răsună,
Privesc visători cum arde o stea,
Răzbată iubirea, în ceas de furtună,
Iar pacea să cearnă, ca fulgii de nea.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urletul demonic al ultimei ninsori

Un gând, sfidând lumina, străfulgeră văzduhul,
Întemniţând puiandri de ochi spintecători,
Cruţându-le vederea, păcatele-şi dau duhul
În albia genunii cucernicei terori.

Cad blocuri zdrenţuite, în tencuieli de sânge,
Pe braţul stâng al păcii, zdrobit în os, de flori,
La sânul unei roabe un prunc, în lapte, plânge,
În urletul demonic al ultimei ninsori.

Se-ntunecă amurgul, iar movul cade pradă,
Încenuşând în buncăr banchete, reci, de nori,
Se zbat zăgani de tablă, în gemete de sfadă,
Zdrobind dezlănţuiţi alt răsărit de zori.

Dorm clipele confuze prin vreascuri de ruine
Şi nu tresar de gloanţe şi nici de fumul gros,
Sfârşesc nevinovate, sub scârţâit de şine,
În pulberea uitării, de-un vultur odios.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfruptă destinul...

Înfruptă destinul cu gând de nemoarte
Şi arde-i fitilul, dar nu-l face scrum,
Aruncă-i cenuşa şi mergi mai departe
Prin volbura timpului marelui drum.

Din ploaia de vise extrage-ţi nectarul
Şi picură-l timpului ce aspru te-apasă,
Dă-i lutului miere şi-i şterge amarul
Făcându-i luminii potecă spre-acasă.

Niciunei ispite să nu-i cazi capcană
Lăsându-te dus ca un val în derivă,
Îţi curmă desfrâul de-ţi gâdilă-n rană
Frângându-i nesaţului pofta lascivă.

Corabiei vieţii înfruntă-i balansul,
Iar cârmei dă-i şansa să-ndrepte din mers,
Furtunelor vremii ascultă-le valsul,
Sunt punţi de-ncercare şi singurul sens.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o toamnă timpurie

Mi-a fost dat să-ţi fiu ursită într-o toamnă timpurie,
Când în bob plesneau ciorchinii în potop de bucurie
Şi când vinul clocotea şi umfla în buza spumei
Iar rugina înmulţea, tremurând de spaima brumei.

Era vremea, când cocorii inundau în cârduri, cerul,
Osteneau în zbor, grăbiţi, i-alunga din urmă gerul,
Codrii galbeni scuturau şi foşnea prin frunze vântul,
Ropoteau castani şi roşcovi, veşmântând, de zor, pământul.

A fost vals, a fost tangou, a fost dans într-o cascadă,
Râurate primăveri văluresc azi prin zăpadă,
A fost vreme de iubire, vis în mal de primăvară,
Sub coroane de salcâmi, un parfum de dulce-vară.

Iar din urmă anotimpuri au rostogolit troiene,
Scuturând munţi de nămeţi peste anii scurşi alene,
Au prins gust de verde crud două margini de câmpie,
Doi lăstari îndrăgostiţi, într-o toamnă timpurie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!